Decizia ÎCCJ nr. 57/2017 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 31. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor și problemele de drept a căror dezlegare se solicită, constată următoarele: ... 32. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 33. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 34. De asemenea, conform prevederilor art. 520 alin. (1) din același cod, „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.“ ... 35. Din textele legale citate rezultă că atât art. 519, cât și art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă condiționează admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe. ... 36. Aceste cerințe sunt, potrivit doctrinei și jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, următoarele: – existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății pe fond să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului; ... – soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să aibă caracter de noutate, asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 37. Procedând la analiza condițiilor de admisibilitate a sesizării, se constată că prima condiție de admisibilitate este îndeplinită, întrucât tribunalul, legal învestit cu soluționarea unui apel împotriva unei sentințe pronunțate de judecătorie asupra plângerii contravenționale, urmează să pronunțe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 38. Obiectul litigiului principal este plângerea contravențională prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, în condițiile în care procesul-verbal de constatare a fost întocmit la data de 29.10.2015, la mai mult de 2 ani de la epuizarea contravenției, în baza Ordonanței din data de 27.08.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, prin care s-a dispus ca Inspectoratul de Poliție - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice să dispună măsurile legale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 12/1990, referitoare la aplicarea sancțiunilor contravenționale și a măsurilor complementare a confiscării. ... 39. Prin urmare, tribunalul care a formulat sesizarea judecă pricina în ultimă instanță, fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție de admisibilitate a sesizării. ... 40. Este îndeplinită și condiția de admisibilitate privind existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, raportat la obiectul cauzei, respectiv „anularea procesului-verbal de contravenție, ca urmare a prescripției răspunderii contravenționale“. ... 41. Nu este însă îndeplinită condiția vizând noutatea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, aspect cu privire la care se impun mai multe observații. ... 42. Astfel, așa cum s-a statuat în jurisprudența^1 Înaltei Curți de Casație și Justiție, este atributul acesteia, ca instanță sesizată cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, să stabilească, în raport cu toate circumstanțele cauzei, dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă, în lipsa unei definiții legale a „noutății“ chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia. ... 43. Dispozițiile legale supuse interpretării sunt cele prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3) și art. 13 alin. (3) teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, citate mai sus. ... 44. Criteriul vechimii nu trebuie absolutizat și, fără a-l raporta exclusiv la data adoptării actului normativ în discuție, se apreciază că ceea ce trebuie avut în vedere sunt existența și dezvoltarea unei jurisprudențe continue și constante în materie. Așadar, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, condiția noutății se pierde. ... 45. Condiția noutății trebuie privită în contextul legiferării instituției procesuale a hotărârii prealabile, astfel că, dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară, intervenită în jurisprudența instanțelor de judecată, hotărârea preliminară are rolul de a preîntâmpina apariția unei astfel de practici. ... 46. Or, examinarea datelor comunicate de instanțele de judecată, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, arată că, în perioada care a trecut de la adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, practica majoritară este constantă, în sensul interpretării că dispozițiile art. 30 alin. (2) și (3) și art. 13 alin. (3) teza finală din acest act normativ se aplică atât în cazul în care persoana împuternicită apreciază că fapta a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, constituie infracțiune și sesizează organul de urmărire penală competent, cât și în cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și, ulterior, s-a stabilit de către procuror sau de către instanță că ar putea constitui contravenție, când organul în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun, este sesizat de îndată de către organul de cercetare penală. ... 47. Opiniile izolate, prezentate la pct. 28, nu sunt susținute de practică judiciară. ... 48. Prin urmare, existența unei practici judiciare constante relevă faptul că cerința noutății chestiunii de drept nu este îndeplinită, în condițiile în care, în urma unei interpretări adecvate, chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor de judecată, iar opiniile jurisprudențiale izolate nu pot constitui temei pentru declanșarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 49. Problemele de drept a căror dezlegare se solicită au fost clarificate în practica judiciară constantă, instanțele naționale, în majoritatea covârșitoare, aplicând de o bună perioadă de timp normele de drept în discuție, în aceeași interpretare și pentru aceleași argumente. ... 50. Deși nu se menționează expres ca o condiție de admisibilitate, este necesar ca sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să aibă ca obiect o problemă de drept veritabilă, care necesită a fi lămurită, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege; or, în condițiile în care problemele de drept supuse dezlegării și-au clarificat înțelesul în practica judiciară majoritară constantă, nu mai poate fi vorba de o problemă de drept veritabilă, iar scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins. ... ...