Decizia ÎCCJ nr. 56/2017 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 30. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul- raportor și problemele de drept a căror dezlegare se solicită, constată următoarele: ... 31. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 32. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 33. Luând ca reper textul legal citat, rezultă că legislatorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite cumulativ: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza să fie judecată în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – soluționarea cauzei pe fond să depindă de chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 34. O primă observație care se impune este aceea că nu există niciun dubiu că primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite în speță. Astfel, întrebarea referitoare la noțiunea de poliție politică, prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, a fost adresată instanței supreme, în temeiul art. 520 din Codul de procedură civilă, de un complet de judecată al Curții de Apel București, aflat în recurs, învestit legal cu soluționarea unei cauze de contencios administrativ, iar de lămurirea chestiunii amintite depinde soluționarea pe fond a cauzei respective. ... 35. Ultima condiție ce se degajă din prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă nu este însă îndeplinită. ... 36. Astfel, așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, noțiunea de „chestiune de drept“ nu este definită de art. 519 din Codul de procedură civilă, în doctrină stabilindu-se cu privire la acest aspect că problema de drept supusă analizei instanței supreme în cadrul procedurii hotărârii prealabile trebuie să fie una reală, să vizeze o normă de drept îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). ... 37. De asemenea, instanța supremă a arătat în jurisprudența sa că, pentru ca mecanismul reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu, iar acea problemă de drept să prezinte o dificultate serioasă, care să justifice intervenția instanței supreme. ... 38. Or, în speță, completul care a formulat sesizarea, potrivit art. 520 din Codul de procedură civilă, solicită interpretarea unui text de lege care nu comportă o reală și serioasă dificultate de interpretare, fiind suficientă citirea art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, în corelare cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, pentru a putea fixa câmpul de aplicare a textului legal în discuție. ... 39. După cum s-a arătat într-o decizie recentă, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul aceluiași mecanism de unificare a practicii judiciare (Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 501/1/2017), fiind citat un raport al Curții de Casație franceze, problema de drept supusă dezlegării trebuie să prezinte un anumit nivel de dificultate, numai astfel justificându-se intervenția instanței supreme, care nu se confundă însă cu un serviciu de consultanță juridică, iar dificultatea problemei de drept nu îl derobează pe judecătorul cauzei de obligația de a judeca. ... 40. Pe de altă parte, este dificil de justificat caracterul de noutate al problemei de drept puse în discuție de către completul de judecată din cadrul Curții de Apel București care a formulat sesizarea. ... 41. Astfel, conceptul de „poliție politică“ a fost introdus în sistemul nostru juridic prin art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999: Prin poliție politică se înțelege toate acele activități ale securității statului sau ale altor structuri și instituții cu caracter represiv, care au vizat instaurarea și menținerea puterii totalitar comuniste, precum și suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. ... 42. Deși actul normativ amintit nu mai este în vigoare, conceptul de poliție politică nu a primit din partea legislatorului o nouă accepțiune, din întreg ansamblul normativ al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 rezultând cu evidență că și în prezent acesta are aceeași semnificație. ... 43. În această chestiune, contrar susținerilor titularului sesizării, există jurisprudență a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios-administrativ și fiscal, precum și jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României și a Curții Europene a Drepturilor Omului. ... 44. Astfel, Curtea de Apel București, prin Sentința civilă nr. 845 din 11.04.2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.988/2/2004, a statuat că persoana față de care s-a stabilit că a fost colaborator al Securității intră în câmpul de aplicare al art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999. La rândul său, Curtea Constituțională a României, examinând textul legal în discuție, ca urmare a excepției de neconstituționalitate invocate de către o persoană față de care s-a stabilit că a fost colaborator al Securității, a statuat, printre altele, că legiuitorul este liber să stabilească condițiile de acces în funcțiile publice, că instituirea prin lege a unor condiții pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă și la alegerea profesiei, că o astfel de condiție asigură funcționarea administrației publice pe baza respectării principiilor democrației, precum și credibilitatea și loialitatea funcționarilor publici (Decizia nr. 41 din 24.01.2006, menționată la paragraful 26). ... 45. De asemenea, Curtea de la Strasbourg, prin Hotărârea din 21 octombrie 2014, pronunțată în Cauza Naidin împotriva României, a luat în examinare situația unui fost colaborator al Securității, căruia pe temeiul dispozițiilor Legii nr. 188/1999 i s-a interzis accesul la o funcție publică. Relevante din perspectiva discuției din această cauză sunt, în special, paragrafele 47-54 ale hotărârii instanței europene, redate în continuare: 47. În speță, Curtea observă că art. 50 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici introduce o distincție între persoanele care doresc să se integreze sau reintegreze în serviciul public, întemeiată pe trecutul acestora. La fel ca în cazul restricțiilor instituite în numeroase țări postcomuniste, persoanele care au colaborat cu Securitatea nu pot fi integrate sau reintegrate în funcția publică (pentru dispozițiile anumitor sisteme juridice naționale referitoare la restricțiile privind accesul la un loc de muncă pentru motive politice, a se vedea Sidabras și Džiautas, citată anterior, pct. 30 și următoarele). ... 48. Curtea ia act de decizia Curții Constituționale din 24 ianuarie 2006, conform căreia interdicția privind accesul la funcția publică al foștilor colaboratori cu poliția politică este justificată de loialitatea care se dorește din partea tuturor funcționarilor față de regimul democratic. ... 49. În această privință, Curtea reamintește că, din principiu, statele au interes legitim de a reglementa condițiile de angajare în serviciul public. Un stat democratic are dreptul de a impune ca funcționarii acestuia să fie loiali principiilor constituționale care stau la baza sa (Vogt împotriva Germaniei, 26 septembrie 1995, pct. 59, seria A, nr. 323, și Sidabras și Džiautas, citată anterior, pct. 52). ... 50. În speță, Curtea trebuie să țină seama în special de situația României sub regimul comunist și de faptul că, pentru a evita repetarea experienței trecute, statul trebuie să se întemeieze pe o democrație care se poate apăra prin ea însăși [Vogt, citată anterior, pct. 59; Sidabras și Džiautas, citată anterior, pct. 54; Bester împotriva Germaniei (dec), nr. 42.358/98, 22 noiembrie 2001, și Knauth împotriva Germaniei (dec), nr. 41.111/98, 22 noiembrie 2001]. ... 51. Având în vedere considerentele precedente, Curtea admite că diferența de tratament aplicată reclamantului, și anume eliminarea oricărei posibilități a acestuia de a fi angajat în funcția publică, viza scopuri legitime, în speță, protejarea securității naționale, a siguranței publice și a drepturilor și libertăților altora [a se vedea, mutatis mutandis, Rekvenyi împotriva Ungariei (MC), nr. 25.390/94, pct. 41, CEDO 1999-III, și Sidabras și Džiautas, citată anterior, pct. 55]. ... 52. Rămâne să se stabilească dacă măsura în litigiu era proporțională. ... 53. Reclamantul denunță caracterul absolut al interdicției și neluarea în considerare a naturii nesemnificative, în opinia acestuia, a acțiunilor sale. ... 54. În ceea ce privește primul argument al reclamantului, Curtea observă că perspectivele profesionale ale reclamantului nu au fost eliminate decât în ceea ce privește funcția publică. Funcționarii publici, în special cei care ocupă posturi cu un grad înalt de răspundere, de natura celor în care dorește să se reintegreze reclamantul, exercită o parte din suveranitatea statului. Interdicția aplicată reclamantului nu este așadar disproporționată în raport cu scopul legitim al statului de a asigura loialitatea persoanelor responsabile pentru protejarea interesului general. ... ... 46. De asemenea, Curtea de Apel Iași, prin Decizia nr. 1.054 din 2 noiembrie 2016, menționată mai sus (paragraful 22), a reținut, în esență, că îi este interzis reclamantului să ocupe o funcție publică, după intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 și după constatarea calității de colaborator al Securității a acestuia. ... 47. Nu în ultimul rând, se constată că însăși instanța supremă, prin Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, prin Decizia nr. 1.740 din 23 martie 2007, statuând că celui față de care s-a stabilit că a fost colaborator al Securității i se aplică prevederile art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999. ... 48. În aceste condiții este evident că nu se mai poate discuta despre noutatea problemei de drept a cărei dezlegare se solicită. ... ...