Decizia ÎCCJ nr. 59/2017 (HP)Punctul V

V. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 36. În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanțele naționale au înaintat hotărârile judecătorești identificate și care prezintă relevanță pentru chestiunea de drept în discuție, precum și punctele de vedere teoretice exprimate de către judecători, relevând următoarele aspecte: ... 37. Dacă în mod unanim dreptul asupra pretenției principale a fost recunoscut pornindu-se de la ideea că reclamantul are posibilitatea solicitării și pe cale separată a cheltuielilor de judecată dintr-un litigiu anterior câștigat, instanțele judecătorești au avut păreri diferite în privința acordării cheltuielilor de judecată generate de actualul proces, a căror rezolvare de principiu se regăsește în dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 38. Astfel, într-o orientare jurisprudențială, cererea accesorie de plată a cheltuielilor de judecată a fost respinsă, cu argumentul că fundamentul care stă la baza rezolvării acestei pretenții, culpa procesuală a pârâtului, nu se regăsește într-un astfel de litigiu; culpa declanșării celui de-al doilea proces nu aparține prin ipoteză acestuia, ci reclamantului care a optat pentru recuperarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată, deși avea posibilitatea de a le cere chiar în procesul care le-a generat. ... 39. Pârâtul nu poate fi considerat a păstra culpa procesuală din litigiul originar și, chiar dacă el cade în pretenții în litigiul secundar referitor la recuperarea cheltuielilor de judecată din primul proces, a-l obliga la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de cel de-al doilea proces ar însemna a-l sancționa de două ori pentru culpa procesuală din primul proces. ... 40. A proceda în sens contrar ar oferi părții câștigătoare posibilitatea declanșării unor litigii multiple, având ca obiect plata pe cale separată și a acestor cheltuieli de judecată, contrar rațiunii textului art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 41. În această soluție s-a acceptat posibilitatea acordării către reclamant a cheltuielilor de judecată din cel de-al doilea proces doar când, din motive obiective, acesta nu le-a putut solicita pe cale accesorie în chiar procesul care le-a generat, fie din pricina neexigibilității acestora sau a necunoașterii întinderii lor exacte (dându-se ca exemplu cazul eșalonării plății taxei de timbru ori a convenirii plății onorariului de avocat după terminarea procesului). ... 42. Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a reținut că dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă au o aplicabilitate generală, indiferent de obiectul litigiului, astfel că, prin aplicarea lor, pârâtul va fi obligat la suportarea cheltuielilor de judecată generate și de cel de-al doilea proces, în timp ce instanța de judecată va rezolva pretenția accesorie, ca în orice alt proces, doar în limita sumelor care au caracter real, necesar și rezonabil. Nu se poate reține că solicitarea cheltuielilor pe cale separată reprezintă un abuz de drept, atât timp cât legea nu se opune formulării unei astfel de cereri, așa după cum partea care a căzut în pretenții putea beneficia de clemența legii dacă avea comportamentul reglementat de art. 454 din Codul de procedură civilă. ... 43. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 815/C/1.331/III-5/2017 din 19 aprilie 2017, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. ... ...