Decizia ÎCCJ nr. 59/2017 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată 2. Prin cererea depusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă la data de 15 mai 2015, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți, a formulat o cerere în pretenții prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 419,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în Dosarul civil nr. 14.667/225/2011, în care acesta a pierdut procesul, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din actualul proces. ... 3. Prin Sentința civilă nr. 12.183 din 8 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 18.858/4/2015, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamant și a fost obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți la plata cheltuielilor de judecată din Dosarul nr. 14.667/225/2011, în cuantum de 400 lei. A fost însă respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar. ... 4. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 7 octombrie 2011, reclamantul a fost sancționat contravențional pentru depășirea vitezei legale pe drumurile publice și pentru nepurtarea centurii de siguranță. ... 5. Acesta a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, ce a fost înregistrată la data de 29 februarie 2012 pe rolul Judecătoriei Slatina (în urma strămutării de la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin), cu numărul de dosar 14.667/225/2011, solicitând anularea procesului-verbal în privința faptei de depășire a vitezei legale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului pentru fapta de a nu purta centură de siguranță. ... 6. Plângerea contravențională a fost respinsă ca neîntemeiată prin Sentința civilă nr. 7.071 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Slatina. ... 7. În calea de atac declarată de reclamant, prin Decizia nr. 465 din 31 octombrie 2013, Tribunalul Olt a dispus următoarele: a admis recursul, a modificat sentința Judecătoriei Slatina, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției cu privire la contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002) și a înlocuit sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. În dispozitivul Deciziei civile nr. 465 din 31 octombrie 2013 se precizează că acțiunea este admisă în parte. ... 8. În Cauza cu nr. 14.667/225/2011 nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. ... 9. Ulterior, reclamantul a solicitat Tribunalului Olt ca, pe calea îndreptării erorii materiale, să elimine din dispozitiv sintagma „în parte“, în condițiile în care, potrivit acestuia, acțiunea sa a fost admisă în întregime. Această cerere a fost admisă prin încheierea din ședința din camera de consiliu de la 28 ianuarie 2016 a Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. ... 10. Pe fondul cauzei, instanța a precizat că obligația de a suporta cheltuielile de judecată este izvorâtă din lege și, din acest motiv, generează o formă particulară de răspundere delictuală. ... 11. Această obligație urmează să fie suportată de către partea care a generat procesul în mod nejustificat, culpabil, adică fie reclamantul, în măsura în care acțiunea sa se respinge, fie pârâtul, în măsura în care acțiunea reclamantului este admisă, fie toate părțile, prin aprecierea după criterii de proporționalitate, a gradului de culpă în declanșarea litigiului, în ipoteza admiterii în parte a cererii. ... 12. Aceste principii se aplică și într-o situație precum cea din speță, în care cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată se face pe cale separată. ... 13. În cazul particular al cheltuielilor de judecată, prejudiciul este stabilit la nivelul sumelor dovedite că au fost efectuate cu acest titlu, iar fapta ilicită și vinovăția trebuie stabilite în raport cu generarea nejustificată, culpabilă, a procedurilor judiciare. ... 14. Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din Dosarul nr. 14.667/225/2011, instanța a reținut că acțiunea reclamantului a fost admisă în privința faptei de a circula cu viteză peste limita legală, procesul-verbal fiind anulat sub acest aspect. ... 15. S-a constatat că reclamantul a câștigat procesul, iar pârâtul a căzut în pretenții, atitudinea culpabilă a acestuia din urmă constând în faptul că agenții săi au întocmit în mod nelegal această parte a procesului-verbal de sancționare contravențională. ... 16. În consecință, potrivit art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit la recuperarea cheltuielilor de judecată în întregime, prin raportare la această faptă. ... 17. În privința faptei de a nu purta centură de siguranță, instanța a reținut că procesul-verbal nu a fost anulat. Procedând la o reindividualizare a sancțiunii, instanța de judecată nu a anulat procesul-verbal sub acest aspect, ci a considerat, în virtutea atributului său suveran jurisdicțional că, în speță, sancțiunea potrivită este aceea a avertismentului. ... 18. Astfel, deși cererea reclamantului a fost admisă în întregime în privința celei de-a doua fapte (dispozitivul hotărârii înlocuind sancțiunea amenzii cu avertismentul, așa cum reclamantul a cerut prin plângere), pârâtul nu poartă totuși întreaga responsabilitate pentru declanșarea litigiului, în condițiile în care fapta a existat, fiind sancționată de agentul constatator în mod legal, fără a i se putea reproșa aplicarea disproporționată a sancțiunii, față de circumstanțele concrete ale cauzei. ... 19. Prin urmare, s-a constatat că pârâtul nu poate fi obligat la plata în întregime a cheltuielilor de judecată, sub acest aspect, neputându-i-se reține o culpă totală în declanșarea litigiului. Pârâtul este în culpă pentru declanșarea litigiului din Dosarul nr. 14.667/225/2011, în privința faptei de a conduce cu viteză peste limita legală și este parțial în culpă în privința faptei de a nu purta centură de siguranță. ... 20. Aplicând un criteriu al proporționalității, în raport cu suma cerută cu titlu de cheltuieli de judecată (419,5 lei) și cu gradul de culpă al pârâtului în generarea litigiului, instanța a admis în parte cererea și a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 400 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată. ... 21. Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în actualul dosar, instanța a precizat că, și în analiza acesteia, trebuie stabilite condițiile de existență ale acestei forme particulare de răspundere civilă delictuală, pentru a se determina gradul de culpă procesuală a pârâtului în declanșarea litigiului. S-a arătat că reclamantul cunoștea exact întinderea prejudiciului generat de cheltuielile de judecată și avea toate datele să ceară repararea sa în Dosarul nr. 14.667/225/2011. ... 22. Faptul că el a ales să acționeze pe cale separată nu îi poate fi reproșat, având în vedere că are acest drept, în acord și cu considerentele Deciziei nr. 19/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, însă nici pârâtului nu i se poate reproșa o atitudine culpabilă, care să fi generat acest al doilea proces. ... 23. Nu au fost primite argumentele prezentate de reclamant, în sensul că pârâtul ar fi trebuit să plătească voluntar cheltuielile făcute în Dosarul nr. 14.667/225/2011 și tocmai această împrejurare ar fi generat al doilea litigiu, avându-se în vedere că, până la prezenta hotărâre, nu a existat o obligație a pârâtului în acest sens, validă din punct de vedere juridic. Chiar dacă pârâtul ar fi dorit să acopere costurile reclamantului din proces, fără o obligație stabilită legal, acest lucru nu ar fi fost posibil din punct de vedere juridic, posibilitățile unei plăți voluntare în lipsa unui titlu expres fiind limitate la instituțiile publice, care gestionează bani publici (așa cum este cazul pârâtei), cu atât mai mult cu cât reclamantul nici nu solicitase restituirea lor în respectivul dosar. ... 24. Instanța nu a exclus de plano posibilitatea ca, într-o situație particulară, într-un litigiu precum cel din prezentul dosar, să se poată stabili o culpă procesuală a pârâtului, astfel încât acesta să fie obligat, în tot sau în parte, la suportarea cheltuielilor de judecată din dosarul în care sunt cerute cheltuieli de judecată pe cale separată. S-a reținut însă că nu acesta este cazul. ... 25. În plus, dacă s-ar admite, ca principiu, că al doilea litigiu este generat întotdeauna de pârât, așa cum sugerează reclamantul în argumentația sa, atunci ar trebui să se admită că reclamantul poate din nou să nu ceară cheltuieli de judecată și să acționeze într-un al treilea litigiu, pentru recuperarea lor. Acest mod de acțiune s-ar putea perpetua la nesfârșit, ceea ce, în mod evident, nu poate fi primit. ... 26. Dispozițiile art. 454 din Codul de procedură civilă au fost considerate nerelevante, considerându-se că nu are importanță dacă pârâtul recunoaște sau nu pretențiile reclamantului la primul termen de judecată. Textul respectiv constituie un alt temei juridic pentru a nu obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, diferit față de temeiul juridic analizat mai sus, fundamentat de lipsa de culpă procesuală în generarea litigiului. ... 27. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți. ... 28. Prin cererea de apel reclamantul a solicitat, prealabil pronunțării deciziei în apel, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cu privire la interpretarea prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă în situația cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant într-un proces având ca obiect pretenții, în care se solicită pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate într-un alt proces câștigat în contradictoriu cu același pârât. ... 29. Învestit cu soluționarea apelului, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... ...