Decizia ÎCCJ nr. 47/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 14. Completul de judecată învestit cu soluționarea recursului în Dosarul nr. 13.699/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că pentru soluționarea cauzei se impune interpretarea dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. j^1), art. 296^4 alin. (1) lit. k) , art. 296^15 lit. o) și art. 296^18 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003. ... 15. Potrivit dispozițiilor art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. ... 16. Tichetele de masă fac parte din categoria „alte venituri“ și se acordă în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă. Acestea reprezintă bilete de valoare eliberate pe suport hârtie sau în format electronic, având exclusiv destinația de alocație individuală de hrană, ce se acordă în condițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 142/1998). ... 17. În practica instanțelor s-a apreciat că, în situația în care angajatorul nu își respectă obligația stabilită în contractul colectiv de muncă, nu se poate conchide că salariatul pierde atât dreptul la tichete de masă, cât și dreptul la compensații pentru neexecutarea obligației contractuale de către angajator. Chiar dacă angajatorul nu acordă tichetele de masă în materialitatea lor, acesta rămâne obligat a acoperi prejudiciul creat salariaților prin neexecutarea obligației contractuale asumate, având în vedere că salariații au utilizat bani în locul tichetelor de masă care nu le-au fost acordate pentru achiziționarea de alimente, ceea ce face ca acordarea contravalorii tichetelor de masă să nu fie contrară scopului Legii nr. 142/1998, acela de a asigura prin intermediul tichetelor de masă o alocație individuală de hrană. ... 18. Prin Decizia nr. 1.194 din 11 noiembrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8.12.2008, Curtea Constituțională a observat că posibilitatea de acordare a tichetelor de masă salariaților constituie o modalitate alternativă de completare a remunerației lunare, prevăzută de lege și negociată de părți odată cu semnarea contractului individual de muncă. ... 19. Prin Sentința civilă nr. 7.287 din 20 iunie 2014 a Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Dispecerilor Energetici din Sistemul Energetic Național afiliat la Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate „Univers“, în numele și pentru membrii de sindicat, între care și intimatul-reclamant, în contradictoriu cu pârâta S.C. B - S.A., care a fost obligată să plătească membrilor de sindicat o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei august-decembrie 2013, proporțional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat acțiunea, actualizate cu indicele de inflație la data plății. ... 20. Cum prin hotărâre judecătorească definitivă nu s-au acordat tichete de masă, ci despăgubiri constând în contravaloarea lor, se pune problema de a stabili dacă, în situația în care despăgubirile decurg din neacordarea tichetelor de masă, acestea păstrează natura și tratamentul special stabilit pentru tichetele de masă ori se supun regimului fiscal general al sumelor plătite de angajator salariatului și trebuie considerate drepturi/avantaje de natură salarială care, fiind asimilate salariului, fac parte din baza de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii. ... 21. Din interpretarea dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. j^1), art. 296^4 alin. (1) lit. k) și art. 296^18 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003, se desprinde concluzia că sumele plătite salariatului de angajator cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate, sunt asimilate salariilor sub aspect fiscal, așa încât pentru ele se datorează atât impozitul, cât și contribuțiile sociale individuale obligatorii. ... 22. Cu toate acestea, în cauză există controversă în ceea ce privește interpretarea și stabilirea domeniului de aplicare a textului de excepție înscris la art. 296^15 lit. o) din Legea nr. 571/2003. ... 23. Pe de o parte, intimatul-reclamant consideră că despăgubirile păstrează regimul juridic al tichetelor de masă, a căror contravaloare o reprezintă, și, cu toate că nu contestă caracterul impozabil al sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, consideră totuși că respectivele sume sunt exceptate de la plata contribuțiilor sociale individuale obligatorii, punct de vedere însușit și de prima instanță. ... 24. Pe de altă parte, într-o interpretare divergentă, propusă în dosarul de față de partea apelantă, se susține, în esență, că, pentru a beneficia de regimul derogator prevăzut de art. 296^15 lit. o) din Legea nr. 571/2003, tichetele de masă trebuie să fie „acordate potrivit legii“, adică în natură, ca bonuri de valoare. Odată ce acestea au fost acordate prin echivalent, cum nu mai au destinația specială de alocație individuală de hrană, ci au rol de dezdăunare pentru prejudiciul suferit de salariat, ies din sfera de aplicare a prevederilor de excepție menționate și se supun regimului general al sumelor plătite de angajator salariatului, fiind considerate de legiuitor, prin asimilare, a avea natură salarială, ceea ce atrage includerea lor în baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii. ... 25. În aceste condiții, date fiind argumentele care susțin fiecare dintre cele două modalități de interpretare în concurs, în contextul unor dispoziții legale insuficient de clar formulate și având în vedere frecvența situațiilor în care, în practică, se acordă echivalentul tichetelor de masă, cu titlu de despăgubire, devine imperios necesară o interpretare uniformă a normelor juridice menționate, pentru a se evita apariția practicii neunitare prin pronunțarea unor soluții opuse în procese întemeiate pe aceleași premise esențiale. ... ...