Decizia ÎCCJ nr. 18/2017 (HP)Paragraful 18

Referitor la cea de-a treia condiție impusă de art. 175 alin. (2) din Codul penal, consideră că Banca Națională a României poate fi calificată ca o autoritate centrală autonomă, conform art. 116 alin. (2) din Constituția României, activitatea sa fiind reglementată de dispozițiile unei legi organice. Atât Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cât și Legea nr. 443/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară au fost legi organice. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, care a abrogat Legea nr. 58/1998, a fost adoptată de către Guvernul României în temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituția României, legea de abilitare fiind adoptată de Parlamentul României cu majoritatea cerută pentru legile organice. Și Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar este o lege organică. De altfel, acest act normativ, care implementează Directiva nr. 59/2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, consacră expres împrejurarea că Banca Națională a României este autoritate de rezoluție pentru instituțiile de credit.