Decizia CCR nr. 638/2024Punctul 6

6. Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul a permis oricărei părți din proces să atace soluția dispusă de judecătorul de cameră preliminară, însă în soluționarea căii de atac, prin dispozițiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, au fost impuse anumite limitări, justificate de termenul rezonabil al procesului penal, astfel cum este definit de prevederile art. 8 din același act normativ și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dispozițiile referitoare la camera preliminară, ca efect al modificărilor legislative intervenite în urma deciziilor pronunțate de către instanța de contencios constituțional, oferă în prezent garanții procesuale suficiente pentru exercitarea dreptului la apărare în toate componentele sale. Totodată, dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege, conform art. 10 alin. (6) din Codul de procedură penală. În această împrejurare, în condițiile în care contestatorul-inculpat a fost înștiințat despre obiectul procedurii de cameră preliminară și despre posibilitatea de a formula cereri și excepții, însă a înțeles să nu își exercite dreptul recunoscut de lege, nu poate fi vorba despre neconstituționalitatea prevederii legale criticate. În caz contrar, s-ar înțelege că ori de câte ori inculpatul sau altă parte din procesul penal alege să rămână în pasivitate, procesul penal ar fi prelungit, în calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 347 din Codul de procedură penală, în detrimentul părților care își exercită cu bună-credință drepturile procesuale. ...