Decizia CCR nr. 576/2018Punctul 6

6. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 242 alin. (4^1) din Codul de procedură penală este întemeiată prin raportare la prevederile art. 24 din Constituție. Astfel, arată că textul constituțional menționat nu condiționează în niciun fel dreptul la apărare al părților în cursul procesului și nu distinge în funcție de natura și de fazele procesului. Dreptul la apărare este un drept complex, care nu se rezumă doar la asistare juridică din partea unui avocat, ci include toate prerogativele și posibilitățile acordate de lege părților pentru apărarea intereselor lor, printre care se numără și ascultarea părților. Or, în faza de urmărire penală, pentru soluționarea de către procuror a unei cereri de revocare a măsurii controlului judiciar, se justifică citarea și ascultarea în prealabil a inculpatului aflat sub imperiul unei măsuri preventive, în vederea asigurării exercitării depline și efective a dreptului la apărare. Judecătorul de drepturi și libertăți amintește că legiuitorul a reglementat și alte situații în care, în faza de urmărire penală, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, cu privire la obligațiile aferente măsurii preventive a controlului judiciar, după ascultarea inculpatului, potrivit prevederilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală. De altfel, printr-o decizie din 4 octombrie 2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 212 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală. ...