Decizia ÎCCJ nr. 16/2017 (HP)Punctul III

III. Opinia instanței care a formulat sesizarea 1. Modalitatea în care este reglementat principiul activității legii penale, cuprins în art. 3 din Codul penal, are la bază adagiul tempus regit actum. Acest principiu reprezintă regula conform căreia legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare, aceasta neputându-se aplica unor fapte comise anterior momentului în care a intrat în vigoare și nici faptelor comise după ce a ieșit din activitate. Regula tempus regit actum exclude retroactivitatea și ultraactivitatea, din principiul activității legii penale desprinzându-se două reguli implicit negative: neretroactivitatea legii penale și non-ultraactivitatea legii penale. Pe de altă parte, din perspectiva dreptului penal, principiul activității legii penale reprezintă o aplicație particulară a principiului legalității incriminării și a sancțiunilor de drept penal. Principiul activității legii penale poate avea și excepții. Singurele derogări posibile sunt retroactivitatea legii penale și ultraactivitatea legii penale. De lege lata, propriu-zis, ultraactivitatea legii penale nu are incidență practică, deoarece strict tehnic ar însemna ca o lege veche, anterioară comiterii unei infracțiuni, să se aplice unor fapte săvârșite după ieșirea sa din vigoare. Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Din prevederile constituționale anterior menționate se desprind următoarele idei: în principiu, legea nu poate retroactiva; singurele legi care pot retroactiva sunt legea penală și legea contravențională, dacă sunt mai favorabile; legiuitorul poate adopta legi ultraactive; retroactivitatea legii penale sau contravenționale mai favorabile este o excepție, care poate fi limitată de legiuitor. Legiuitorul poate restrânge retroactivitatea legii penale sau contravenționale mai favorabile, de pildă, în materia normelor materiale procesuale funcționând regula aplicării imediate a acestora. De asemenea, în ceea ce privește persoanele condamnate definitiv, legea retroactivează numai în anumite condiții. În raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea penală mai favorabilă este, de regulă, retroactivă, cu excepția cazurilor în care legiuitorul a restrâns în mod expres incidența acesteia. În acest sens este și practica instanței de contencios constituțional (Decizia Curții Constituționale nr. 1.470/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011). Prin înscrierea neretroactivității legii în Constituția României s-a realizat o garanție împotriva oricăror încercări de adoptare a unor legi penale retroactive. Acest principiu admite numai o singură excepție, și anume retroactivitatea legii mai favorabile (mai blândă). În sfera legii penale mai favorabile intră legile interpretative mai favorabile, legile privind dezincriminarea și legile mai favorabile stricto sensu (nici legile privind regimul executărilor sancțiunilor penale nu pot avea caracter retroactiv - Decizia Curții Constituționale nr. 214/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997). În consecință, legea penală poate retroactiva numai dacă: este o lege care dezincriminează; este o lege penală nouă mai favorabilă (inclusiv legea interpretativă); este o lege de procedură (care se aplică imediat, indiferent de data comiterii faptei). Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că, în speță, există dezincriminare, chiar dacă printr-o lege nouă se restrânge doar sfera de incidență a unui anumit text, astfel încât fapta concretă comisă nu mai întrunește condițiile impuse de lege. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4 din 4.03.2015, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 9 aprilie 2015. S-a reținut în acest sens, raportat la condițiile speței, că infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (6) din Codul penal este o infracțiune continuă, comisă prin omisiune, care s-a consumat la data de 25.10.2015, când a expirat termenul de 10 zile socotit de la data expirării valabilității permisului de portarmă, și s-a epuizat la data de 18.01.2016, data ridicării armelor și munițiilor, adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 319/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, care este 14.01.2016, prin care au fost modificate prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor. ... 2. Principiul legalității sancțiunilor de drept penal este prevăzut într-un articol distinct (art. 2 din Codul penal), astfel că sunt mai vizibile diferențele dintre acest principiu și principiul legalității incriminării. În mod întemeiat, noul Cod penal precizează în mod expres cele trei categorii de sancțiuni de drept penal (pedepsele, măsurile educative și măsurile de siguranță), spre deosebire de Codul penal din 1969, care se referă numai la pedepse și măsuri. De asemenea, ideea de neretroactivitate a legii penale se regăsește și în art. 2 alin. (2) din Codul penal, în cuprinsul căruia se menționează interdicția potrivit căreia nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită. O precizare foarte importantă, fără corespondent în Codul penal din 1969, se referă la sublinierea potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată în afara limitelor generale ale acesteia [art. 2 alin. (3) din Codul penal]. În consecință, raportat la considerentele de mai sus, s-a apreciat că, în procedura prevăzută de art. 549^1 din Codul de procedură penală, se poate pronunța oricare dintre soluțiile prevăzute de lege, având în vedere faptul că în această procedură are loc o nouă judecată, cu un alt obiect. O susținere contrară ar goli de conținut această procedură distinctă prevăzută de Codul procedură penală. ... ...