Decizia ÎCCJ nr. 12/2017 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Tribunalul Ialomiţa este învestit, în ultimul grad de jurisdicţie, cu soluţionarea contestaţiei declarate de condamnata M.M.F. împotriva Sentinţei penale nr. 734 din 28 octombrie 2016 pronunţate de Judecătoria Slobozia. Prin sentinţa penală menţionată s-a dispus, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, admiterea cererii de modificare a pedepselor formulate de Serviciul de Probaţiune Ialomiţa, privind pe condamnata M.M.F.; s-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 170 din 11 martie 2013 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la data de 30 martie 2016, M.M.F. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 5 din Codul penal, faptă săvârşită la data de 9 ianuarie 2014, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în baza art. 86^1 din vechiul Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni. În baza art. 65 alin. 2 din vechiul Cod penal au fost interzise, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) din vechiul Cod penal. S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 231 din 29 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă la data de 29 ianuarie 2016, M.M.F. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 75 alin. (2) lit. b) , art. 76 alin. (1) , art. 79 din Codul penal, faptă săvârşită în perioada 26 februarie 2014-12 august 2014, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în baza art. 91 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. I-a fost aplicată condamnatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani. S-a constatat că infracţiunile pentru care M.M.F. a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 170 din 11 martie 2013 a Judecătoriei Slobozia şi prin Sentinţa penală nr. 231 din 29 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sunt concurente. În baza art. 86^5 raportat la art. 85 alin. 1 din vechiul Cod penal şi art. 16 din Legea nr. 187/2012, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 170 din 11 martie 2013 a Judecătoriei Slobozia, iar, în baza art. 97 din Codul penal, suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 231 din 29 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. În baza art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 40 alin. (2) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-au contopit pedepsele aplicate condamnatei şi s-a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care sa adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, de 2 ani închisoare, astfel că M.M.F. va executa o pedeapsă totală de 3 ani şi 8 luni închisoare, în stare de detenţie. În baza art. 40 alin. (3) şi art. 72 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din 9.01.2014 şi 17.07.2014, arestul preventiv din 12.08.2014-16.10.2014 şi arestul la domiciliu din 17.10.2014-29.04.2015. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal, s-au contopit pedepsele complementare aplicate, urmând să i se aplice condamnatei pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal, pe o durată de 3 ani. Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie condamnata M.M.F., solicitând aplicarea dispoziţiilor Codului penal anterior, a art. 5 din Codul penal şi menţinerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei finale. La termenul din data de 16 decembrie 2016, din oficiu, Tribunalul Ialomiţa a pus în discuţie oportunitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se statueze asupra problemei de drept expuse în preambulul prezentei decizii; prin Încheierea din data de 18 ianuarie 2017, aceeaşi instanţă a constatat îndeplinite toate cerinţele de admisibilitate prevăzute de 475 din Codul de procedură penală şi, ca urmare, a dispus sesizarea instanţei supreme. În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile. ...