Decizia ÎCCJ nr. 12/2017 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanţelor de judecată, s-a evidenţiat opinia majoritară potrivit căreia, în aplicarea dispoziţiilor art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată prin hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 86^1 din Codul penal din 1969, şi o infracţiune săvârşită sub imperiul noului Cod penal, pentru care, potrivit acestuia din urmă, a fost aplicată, prin hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere conform art. 91 din Codul penal, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma anulării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 97 din Codul penal raportat la art. 583 din Codul de procedură penală. În acest sens au opinat curţile de apel: Bacău, Braşov, Bucureşti - Secţia I penală, Galaţi, Oradea, tribunalele: Bacău, Cluj, Dolj, Iaşi, Ialomiţa, Olt, Vaslui, Arad, Timiş, judecătoriile: Turnu Măgurele, Videle, Baia Mare, Iaşi, Bârlad, Câmpina şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. În argumentarea opiniei exprimate instanţele mai sus amintite au precizat, în esenţă, că trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. O opinie nuanţată a exprimat Curtea de Apel Cluj, care, reţinând specificul situaţiei premisă, respectiv existenţa a două condamnări definitive la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere, din care una aplicată pentru o faptă comisă sub regimul Codului penal anterior, iar alta comisă sub imperiul noului Cod penal, a arătat că problema de drept ridicată vizează legea aplicabilă anulării celor două suspendări sub supraveghere. Or, soluţionarea acesteia este prevăzută expres de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, astfel că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este inadmisibilă, deoarece nu există o chestiune de drept care să necesite o rezolvare de principiu, astfel cum prevede art. 475 din Codul de procedură penală. În fine, alte instanţe au opinat că, în cazul pluralităţii de infracţiuni de tipul celei reţinute în încheierea de sesizare, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma anulării suspendării sub supraveghere se realizează conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 86^5 alin. 1 din Codul penal anterior. În acest sens au comunicat puncte de vedere Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, tribunalele: Neamţ, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Covasna, Sălaj, Prahova, Caraş-Severin, judecătoriile: Moineşti, Buhuşi, Huşi, Ploieşti, Sinaia, Mizil, Sânnicolau Mare, Reşiţa, Novaci, Rupea. Se constată însă că poziţia acestor din urmă instanţe este consecinţa imposibilităţii identificării exacte a situaţiei premisă incidente în speţă, ca efect al anonimizării încheierii de sesizare şi sub aspectul unor elemente esenţiale pentru identificarea completă a particularităţilor cauzei, şi anume datele/perioadele de comitere a faptelor reţinute prin cele două hotărâri. Tocmai de aceea, în susţinerea acestei ultime opinii, plecând de la premisa că ambele infracţiuni care intră în structura pluralităţii au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969, instanţele au argumentat, în esenţă, că problema de drept sesizată trebuie rezolvată în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal anterior, pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi, cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal, pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal. Răspunsurile curţilor de apel Alba Iulia, Constanţa, Craiova, Ploieşti, Suceava, tribunalelor: Constanţa, Tulcea, Mehedinţi, Buzău, judecătoriilor: Medgidia, Mangalia, Hârşova, Tulcea, Babadag, Măcin, Târgu Jiu, Motru, Târgu Cărbuneşti cuprind doar menţiunea neidentificării, în jurisprudenţa acestora ori, după caz, a instanţelor din circumscripţie, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. ...