Decizia ÎCCJ nr. 11/2017 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție: Instanța de apel a constatat admisibilitatea sesizării, potrivit art. 475 din Codul de procedură penală, arătând că este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, potrivit art. 408 și următoarelor din Codul de procedură penală, că problema de drept are caracter de noutate, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a mai statuat asupra acesteia printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar de lămurirea prezentei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, chestiunea de drept vizând tipicitatea infracțiunilor obiect al judecății, prevăzute de art. 334 alin. (1) și art. 335 alin. (1) din Codul penal. S-a arătat că problema de drept vizează interpretarea dispozițiilor art. 334 alin. (1) și art. 335 alin. (1) din Codul penal, respectiv în ce măsură tractorul agricol sau forestier condus pe drumurile publice devine asimilat autovehiculului, iar conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînregistrat, potrivit legii, sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, respectiv art. 335 alin. (1) din Codul penal. Instanța a constatat că art. 6 pct. 6 și pct. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 21/2014 (prin care se transpune Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006), modificare în urma căreia tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule. Art. 334 alin. (1) și art. 335 alin. (1) din Codul penal incriminează punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere, deși ambele articole folosesc în denumirea marginală noțiunea de vehicul, și nu pe cea de autovehicul: „Punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat“, respectiv „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere“. S-a arătat că, pornind de la cele învederate prin apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, în privința asimilării tractorului agricol sau forestier unui autovehicul în situația în care acesta este condus pe drumurile publice, anumite aspecte ridică semne de întrebare: Astfel, deși în urma redefinirii termenilor prin Ordonanța Guvernului nr. 21/2014, tractoarele agricole sau forestiere nu mai sunt considerate autovehicule, justificând astfel concluzia că această categorie de vehicule este scoasă din sfera de incriminare a art. 335 alin. (1) din Codul penal, dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevăd, și în urma modificării prin Ordonanța Guvernului nr. 21/2014, obligativitatea deținerii unui permis corespunzător pentru conducerea tractoarelor agricole sau forestiere. Art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 21/2014, prevede că, „Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător“, iar art. 23 alin. (1) din același act normativ prevede că „dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație“. De asemenea, în anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 21/2014, printre categoriile de vehicule pentru care se eliberează permisul de conducere, prevăzute la art. 20 alin. (2) , se regăsește în continuare la lit. p) categoria Tr: tractoare agricole sau forestiere, iar art. 24^1 alin. (2) și (2^1) din același act normativ instituie cazurile specifice în care permisele eliberate pentru alte categorii (B, BE, C sau CE) sunt valabile și pentru categoria Tr. În continuare, se observă că art. 335 alin. (2) din Codul penal incriminează conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. În consecință, deși art. 335 din Codul penal, la alin. (1) , folosește noțiunea de autovehicul pentru incriminarea conducerii pe drumurile publice fără permis de conducere, la alin. (2) folosește noțiunea de vehicul, incriminând conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu permis necorespunzător categoriei sau nevalabil sau cu dreptul de a conduce autovehicule în România suspendat. Prin urmare, aparent nu este incriminată conducerea pe drumurile publice a unui tractor de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, în schimb este incriminată o faptă mai puțin gravă, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui tractor de către o persoană cu permis nevalabil pentru categoria Tr. [cu referire la art. 24^1 alin. (2) și (2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002] sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat. O asemenea concluzie, bazată doar pe folosirea diferită a noțiunilor de vehicul și autovehicul, nu și pe categoria de drum pe care respectivul vehicul este folosit, nu pare însă a fi susținută de chiar definiția tractorului agricol sau forestier, definiție care are drept criteriu central funcția acestui vehicul de a fi utilizat în exploatarea agricolă ori forestieră. Astfel, conform art. 6 pct. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 21/2014, reprezintă tractor agricol sau forestier orice vehicul cu motor, care circulă pe roți sau pe șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală funcție constă în puterea sa de tracțiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta ori a acționa anumite echipamente, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă ori forestieră și a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor ori pentru tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcție secundară. La art. 6 pct. 6 din același act normativ este definit autovehiculul ca orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, precum și tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule. Troleibuzele sunt considerate autovehicule. Se observă astfel că diferența esențială între autovehicul și tractor agricol sau forestier o reprezintă funcția de transport al persoanelor sau mărfurilor pe drum, funcție pe care tractorul agricol sau forestier nu o are decât în mod secundar. Or, în situația în care un asemenea tractor agricol sau forestier nu este utilizat conform funcției sale principale, în exploatarea agricolă ori forestieră, ci conform funcției sale secundare, respectiv pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum, în momentul în care este condus pe drumurile publice, se pune problema dacă acesta nu devine asimilat cu un autovehicul. Aceasta întrucât, fiind folosit cu funcția specifică autovehiculului, dispare diferența esențială care justifică exceptarea tractorului agricol și forestier din categoria autovehiculelor. Prin urmare, constatând admisibilitatea procedurii conform art. 475 din Codul de procedură penală, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, instanța de apel a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 334 alin. (1) și art. 335 alin. (1) din Codul penal, respectiv în ce măsură tractorul agricol sau forestier condus pe drumurile publice devine asimilat autovehiculului, iar conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînregistrat, potrivit legii, sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere întrunește condițiile de tipicitate a infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, respectiv art. 335 alin. (1) din Codul penal. ...