Decizia ÎCCJ nr. 10/2017 (HP)Punctul V

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 29.03.2017 · dosar 148/1/2017
Punctul V
V. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie În problematica supusă discuţiei s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti de către instanţa supremă, fiind prezentate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 828 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 350/A din 9 octombrie 2015, Decizia 349/A din 09 octombrie 2015 şi Decizia nr. 269 din 29 februarie 2016. Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la chestiunea de drept pusă în discuţie, a opinat în sensul că, în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, după admiterea în principiu, poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal în ipoteza în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal pentru care existau probe la dosar. Opinia exprimată se întemeiază atât pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, cât şi pe jurisprudenţa publicată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, s-a arătat că din conţinutul dispoziţiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală rezultă, în mod direct, că legiuitorul nu limitează aplicabilitatea cazului de contestaţie în anulare reglementat în dispoziţiile menţionate la ipoteza în care instanţa nu s-a pronunţat, în ciclul procesual ordinar, cu privire la incidenţa cauzei de încetare a procesului penal pentru care existau probe. Referindu-se la „condamnarea inculpatului, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal“, legiuitorul nu distinge între ipoteza în care, în ciclul procesual ordinar, instanţa a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal şi ipoteza în care instanţa nu a dezbătut şi nu a analizat incidenţa unei astfel de cauze şi, în consecinţă, dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală sunt aplicabile în ambele ipoteze. Limitarea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală - în sensul că acestea ar opera numai în ipoteza în care instanţa nu s-a pronunţat, în ciclul procesual ordinar, cu privire la incidenţa cauzei de încetare a procesului penal pentru care existau probe nu are un temei legal şi echivalează cu o restrângere a sferei de aplicare a normei de procedură penală, pe cale de interpretare, în defavoarea persoanei condamnate. În acest context se relevă faptul că, sub incidenţa Codului de procedură penală anterior, cazul de contestaţie în anulare care are corespondent în dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală era reglementat în dispoziţiile art. 386 lit. c) din Codul de procedură penală anterior şi era aplicabil atunci „când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) -i^1), cu privire la care existau probe în dosar“. Aşadar, legiuitorul Codului de procedură penală anterior limitase, în mod expres, aplicabilitatea cazului de contestaţie în anulare la ipoteza în care instanţa nu s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe. Eliminarea de către legiuitor în Codul de procedură penală actual a acestei limitări, prevăzută în mod expres anterior, conduce la concluzia că dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală sunt aplicabile, indiferent dacă instanţa s-a pronunţat sau nu s-a pronunţat, în ciclul procesual ordinar, asupra cauzei de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe. În măsura în care legiuitorul a permis exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie în cazul în care „în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal“ art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală a permis exercitarea unei alte căi extraordinare de atac - contestaţia în anulare - în cazul în care în mod greşit „inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal“ [art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală]. ...
Sursa oficială ↗