Decizia ÎCCJ nr. 4/2017 (RIL)Punctul 4

4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul orientării majoritare a jurisprudenţei. Astfel, făcând referire la conţinutul normativ al infracţiunii de abandon de familie atât în vechea reglementare, cât şi în codificarea penală actuală, precum şi la doctrina şi jurisprudenţa cristalizate anterior datei de 1 februarie 2014 cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general a subliniat că opinia majoritară îmbrăţişată atât de teoreticieni, cât şi de practica judiciară înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a fost în sensul existenţei unei infracţiuni unice, continuă, de abandon de familie în cazul în care inculpatul nu a plătit pensia de întreţinere stabilită pentru mai mulţi copii prin aceeaşi hotărâre judecătorească. În ceea ce priveşte abordarea ulterioară datei de 1 februarie 2014, când aceeaşi activitate a fost calificată ca reprezentând un concurs de infracţiuni, pe considerentul existenţei unei pluralităţi de subiecţi pasivi, s-a apreciat că acest criteriu nu poate fi valorificat în mod singular, urmând a fi avut în vedere, pentru determinarea unităţii sau pluralităţii de infracţiuni în situaţia analizată, şi caracterul obligaţiei de întreţinere a cărei încălcare, în modalitatea prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, constituie latura obiectivă (tipicitatea obiectivă) a infracţiunii, în raport cu care se configurează vinovăţia autorului (rezoluţia infracţională). Din această perspectivă, titularul sesizării a relevat că art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal are ca situaţie premisă existenţa unei obligaţii de întreţinere care, însă, trebuie concretizată printr-o hotărâre judecătorească ce stabileşte pensia de întreţinere, aceasta din urmă fiind modalitatea de executare a respectivei obligaţii în ipoteza în care nu este executată în natură. Totodată, s-a arătat că obligaţia de întreţinere este unică, dar complexă, cu pluralitate de subiecţi activi, din punct de vedere civil (în cazul de faţă creditorii pensiei de întreţinere), dar cu un singur debitor (persoana obligată la pensie de întreţinere). O astfel de obligaţie este divizibilă în cazul pluralităţii de creditori (subiecţi pasivi ai infracţiunii), conform art. 523 din Codul civil, fiecare dintre aceştia neputând solicita şi urmări decât partea sa de creanţă de la debitorul comun. Aşadar, reţinând că ceea ce încalcă autorul infracţiunii este obligaţia de întreţinere, iar nu modalitatea de executare a acesteia, s-a apreciat că divizibilitatea vizează urmărirea şi executarea creanţei şi nu afectează caracterul unic al obligaţiei de întreţinere. Ca atare, s-a considerat că încălcarea unei obligaţii unice de întreţinere configurează o rezoluţie infracţională/poziţie subiectivă unică, indiferent dacă vizează una sau mai multe persoane, întrucât autorul ia o singură hotărâre, aceea de a încălca obligaţia. Chiar dacă, în cazul unei obligaţii unice complexe şi divizibile, coexistă două sau mai multe raporturi obligaţionale independente, ceea ce le uneşte este izvorul lor comun, respectiv hotărârea judecătorească prin care se stabileşte pensia de întreţinere pentru mai multe persoane, situaţie în care rezoluţia infracţională trebuie raportată la acest izvor unic al obligaţiei, fiind, pentru acest motiv, unică. Un alt criteriu la care procurorul general a făcut referire, apreciindu-l ca fiind relevant pentru determinarea existenţei unei unităţi sau pluralităţi de infracţiuni, este acela al obiectului juridic principal al infracţiunii de abandon de familie, constând în relaţiile privind convieţuirea socială, iar nu persoana. S-a arătat că, din această perspectivă, persoanele îndreptăţite la pensie de întreţinere sunt subiecţi pasivi secundari, iar subiect pasiv principal este societatea/statul, context în care pluralitatea subiecţilor pasivi secundari nu poate atrage o pluralitate de infracţiuni. Astfel, chiar dacă infracţiunea de abandon de familie, în modalitatea prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, ar fi caracterizată drept o infracţiune continuată, iar nu continuă, condiţia unităţii de subiect pasiv, impusă de art. 35 alin. (1) din acelaşi cod, ar fi îndeplinită, întrucât, deşi infracţiunea aduce atingere unor subiecţi pasivi diferiţi, subiectul pasiv principal este unic [art. 238 lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal]. În consecinţă, pentru toate aceste motive, s-a conchis că, în ipoteza obligării făptuitorului, printr-o singură hotărâre judecătorească, la plata pensiei de întreţinere pentru mai multe persoane, neplata cu rea-credinţă a acesteia cel puţin 3 luni constituie o unică infracţiune de abandon de familie, reţinânduse ca argument contextual şi faptul că, dacă s-ar constata existenţa unui concurs de infracţiuni şi s-ar aplica un tratament sancţionator mai sever decât în cazul unităţii infracţionale, nu s-ar mai realiza scopul normei de incriminare, întrucât pedeapsa stabilită trebuie să fie de natură să îl stimuleze pe inculpat să reia executarea obligaţiei, iar nu să creeze o dificultate suplimentară în acest sens. ...