Decizia ÎCCJ nr. 7/2017 (HP)Punctul X
Punctul X
X. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 24/C/32/III-5/2017, a arătat că, în măsura în care în componenţa termenului plural nu intră şi pedepse aplicate pentru infracţiuni (condamnări care nu atrag starea de recidivă, conform art. 42 din Codul penal), la identificarea primului termen plural al recidivei se va avea în vedere pedeapsa pentru întreaga pluralitate, iar în măsura în care aceasta este mai mare de 1 an va exista şi primul termen al recidivei.
Raportarea numai la rezultanta pedepselor care nu sunt vizate de art. 42 din Codul penal (conform mecanismului expus anterior) este necesară numai în măsura în care în alcătuirea termenului plural ar intra şi infracţiuni/condamnări care nu atrag starea de recidivă.
În argumentarea acestui punct de vedere se arată că una dintre condiţiile de existenţă a primului termen al recidivei, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, este existenţa unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, definitivă.
Totodată, este admis în mod unanim, doctrinar şi jurisprudenţial, că primul termen al recidivei poate fi constituit şi de o pluralitate de infracţiuni, respectiv un termen plural.
Prin urmare, chiar dacă doctrina şi practica judiciară par a se fi ocupat exclusiv de pluralitatea infracţională, sub forma concursului de infracţiuni, ca termen plural, aceasta nu înseamnă că termenul plural al recidivei nu poate fi configurat de oricare dintre formele pluralităţii (concurs, recidivă ori pluralitate intermediară), fie exclusiv una dintre acestea, fie în diferite combinaţii. Esenţial este însă ca pedeapsa pentru pluralitate să fie mai mare de 1 an, respectând totodată şi dispoziţiile art. 42 din Codul penal.
Aceasta semnifică faptul că, de principiu, ca regulă, în verificarea existenţei primului termen plural al recidivei, raportarea se face la pedeapsa aplicată pentru pluralitate.
S-a arătat că respectarea dispoziţiilor art. 42 din Codul penal impune însă ca la stabilirea existenţei primului termen să fie avute în vedere numai pedepsele stabilite pentru infracţiunile care nu cad sub incidenţa dispoziţiilor menţionate, respectiv cu excluderea celor care nu atrag starea de recidivă (se va stabili rezultanta pedepselor care nu intră sub incidenţa art. 42 din Codul penal, rezultantă în care se include şi partea, eventuală, de spor aferentă acestora, iar dacă rezultanta acestor pedepse, inclusiv prin aplicarea eventuală a unui spor, depăşeşte 1 an, va exista primul termen al recidivei).
Acest parcurs în identificarea primului termen plural al recidivei a fost consacrat doctrinar şi jurisprudenţial. ...
Sursa oficială ↗