Decizia CCR nr. 594/2024Punctul 16

16. Se susține că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică și, ținând cont de faptul că aspectele esențiale privind punerea la dispoziție și încetarea raporturilor de serviciu vizează o modificare a raporturilor de muncă, aceste aspecte esențiale trebuie reglementate prin lege organică. Actele administrative se emit numai pe baza și în executarea legii și trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că o dispoziție legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile și accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform și să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015). Or, în cazul de față, lăsând la latitudinea unei autorități publice, alta decât cea legiuitoare, stabilirea unor elemente esențiale ale raportului de serviciu al polițistului și, implicit, ale statutului acestuia, legea imprimă un caracter relativ, nepermis, procedurii și modificare și/sau încetare a raporturilor de serviciu ale polițistului. De altfel, nici apelând la legislația infralegală norma nu are un caracter previzibil, Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România cuprinzând o reglementare echivocă în ceea ce privește cazurile de retragere a autorizației de acces la informații clasificate.cazurilor de ...