Decizia ÎCCJ nr. 4/2017 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la nivelul curților de apel și al instanțelor de judecată arondate s-au conturat următoarele opinii: Cu privire la admisibilitatea sesizării, Tribunalul București a apreciat că problema de drept nu are legătură cu cauza, deoarece la momentul la care a intervenit acordul de mediere (în timpul judecării apelului) trebuia să se dea eficiență dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, astfel cum au fost acestea interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2015). Totodată, s-a menționat că dispozițiile art. 5 alin. (2) teza I din Codul penal nu sunt incidente ca efect al pronunțării acestei decizii, pe de o parte pentru că sunt evident defavorabile inculpaților, iar pe de altă parte, pentru că, în acest caz, Curtea nu a declarat neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. Cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării s-au conturat mai multe opinii, respectiv: 5.1. Instanța nu mai poate lua act de încheierea acordului de mediere după publicarea Deciziei nr. 397 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale, având în vedere caracterul obligatoriu al celor stabilite de instanța constituțională. S-a argumentat că aceasta este și opinia Institutului Național al Magistraturii, exprimată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiției și ale curților de apel cu procurorii șefi secție judiciară de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetelor de pe lângă curțile de apel, din perioada 21-22.11.2016. S-a considerat că este vorba despre o normă de procedură penală, astfel încât nu se mai poate discuta despre aplicarea legii penale mai favorabile. Ca urmare, decizia Curții Constituționale va produce efecte începând cu data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, fără nicio distincție în ceea ce privește data comiterii faptei ori a încheierii acordului de mediere. ... 5.2. Împăcarea reprezintă o noțiune de drept penal, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Codul penal, în sensul în care instanța poate lua act de încheierea acordului de mediere pentru faptele comise până la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 397 din 15 iunie 2016, indiferent de data judecării acestora. În susținerea acestei opinii s-a arătat că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Codul penal statuează că principiul aplicării legii penale mai favorabile este aplicabil și în cazul prevederilor din actele normative declarate neconstituționale, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. ... 5.3. Instanța poate lua act de încheierea acordului de mediere până la primul termen de judecată acordat în cauză după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 397 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale. În susținerea acestei opinii s-a arătat că încheierea unui acord de mediere până la data publicării deciziei Curții Constituționale are ca efect nașterea unui drept al inculpatului, instanța fiind obligată să ia act de manifestarea de voință intervenită până la momentul menționat. ... 5.4. Acordul de mediere încheiat înainte de publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 397 din 15 iunie 2016 urmează să fie avut în vedere și după această dată, având în vedere natura procedurală a termenului în care poate fi încheiat acordul de mediere, precum și aplicarea principiului tempus regit actum în materie procesual penală, potrivit art. 13 alin. (1) din Codul de procedură penală. Totodată, s-a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Codul penal referitoare la incidența legii penale mai favorabile. ... ...