Decizia CCR nr. 573/2024Punctul 18

18. Se mai arată că, prin prevederile legale criticate, legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidența instituției perimării și a efectelor acesteia, în cadrul executărilor pe care le efectuează. Perimarea are ca scop sancționarea pasivității creditorului. Or, prin reglementarea actuală pasivitatea creditorului este sancționată doar în cazul în care acesta nu dă curs unei solicitări a executorului judecătoresc. Unul dintre elementele esențiale ale oricărui stat de drept îl constituie soluționarea procesului într-un termen rezonabil, însă norma legală criticată permite ca un dosar de executare să nu se finalizeze niciodată, chiar dacă atât executorul judecătoresc, cât și creditorul au o atitudine pasivă. Susține că legislația nu sancționează pasivitatea creditorului și a executorului judecătoresc. Or, lipsa de diligență a creditorului trebuie sancționată de legiuitor, care nu trebuie să mențină forme de executare silită pe o perioadă nedeterminată de timp. ...