Decizia ÎCCJ nr. 18/2016 (RIL)Punctul II

II. Opinia procurorului general 46. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale care formează obiectul prezentului recurs în interesul legii, calitatea de profesionist a părţii nu constituie prin ea însăşi un criteriu pentru stabilirea competenţei tribunalelor/completelor specializate, astfel încât acestea soluţionează, în primul rând, litigiile la care se referă dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi, asemănător acestora, doar acele litigii cu privire la care legile speciale stabilesc că sunt de competenţa fostelor tribunale comerciale ori, după caz, de competenţa fostelor secţii comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, deci nu toate litigiile cu profesionişti, indiferent de obiectul acestora. ... 47. În susţinerea acestei opinii s-au invocat, în primul rând, argumente rezultate din analiza evoluţiei în timp a reglementărilor în materie, apreciindu-se că aceste reglementări nu marchează doar modificarea unor norme de competenţă în soluţionarea litigiilor comerciale, ci sugerează o veritabilă schimbare de filosofie a legii în ceea ce priveşte dreptul comercial. ... 48. Astfel, începând cu data de 1 octombrie 2011, prin Legea nr. 287/2009, a fost adoptat actualul Cod civil, prin care se consacră unificarea dreptului civil şi a dreptului comercial în cadrul aceluiaşi cod. Noul Cod civil a realizat schimbarea sistemului de reglementare a dreptului comercial: sistemul autonomiei dreptului comercial a fost înlocuit cu sistemul unităţii dreptului privat, iar noul sistem de reglementare a dreptului comercial este fundamentat pe conceptele de profesionist şi întreprindere. ... 49. Ulterior intrării în vigoare a Codului civil, caracterul monist al acestuia s-a conturat mult mai bine, pe de o parte, prin modificările/completările aduse prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, urmată de republicarea acestuia, iar, pe de altă parte, prin succesiva adoptare şi intrarea în vigoare a altor acte normative (fie anterior, fie ulterior datei de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Codului civil). ... 50. Schimbarea radicală a concepţiei Codului civil de la 1864, exprimată de ideea dualităţii civil-comercial prin asimilarea principiului monismului în ansamblul normelor de drept civil şi comercial, a impus totodată şi adoptarea, prin legea de aplicare, a unor modificări ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. ... 51. În această evoluţie legislativă a fost menţionată şi Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru judecători nr. 654 din 31 august 2011. ... 52. S-a arătat că actualul Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, vine să desăvârşească concepţia monistă consacrată de noul Cod civil, înlăturând normele de competenţă şi de procedură cu caracter derogatoriu cu privire la ceea ce, sub imperiul Codului de comerţ din 1887, constituia un litigiu comercial, astfel încât, sub imperiul acestui act normativ, nu mai există reguli derogatorii de competenţă şi de procedură pentru aceste categorii de litigii. ... 53. S-a mai arătat că Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prin dispoziţiile tranzitorii, necesare faţă de decalajul intrării în vigoare a celor două coduri, a pus de acord noua opţiune a legiuitorului cu regulile de competenţă existente, iar noul Cod de procedură civilă, faţă de noul Cod civil, nu s-a mai referit la materia comercială, ci a reglementat într-o manieră generală competenţa în materia litigiilor cu profesionişti. ... 54. Argumentele circumscrise noţiunii de profesionist în concepţia monistă a noului Cod civil au vizat împrejurarea că instituţia persoanelor profesioniste, reglementată de noul Cod civil, nu se juxtapune categoriei persoanelor comerciante, ci dispune asupra unui cadru larg de subiecţi, consideraţi profesionişti, indiferent de modul de organizare şi funcţionare sau de scopul lucrativ şi caracterul patrimonial al statutului profesionistului. ... 55. Rezultă că, în prezent, o componentă de bază a ramurii dreptului civil o constituie subramura dreptului profesioniştilor, subramură ce are ca obiect ansamblul raporturilor juridice (civile) dintre profesionişti, precum şi dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil, persoane fizice şi juridice [vizate de art. 3 alin. (1) din Codul civil]. ... 56. În cazul acestui drept al profesioniştilor (subramură a dreptului civil) o pondere importantă, caracteristică, specifică şi determinantă o au raporturile juridice ale profesioniştilor care fac parte din categoria socioprofesională a comercianţilor, întreprinzătorilor şi operatorilor economici [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 3 din Codul civil] aşadar, a profesioniştilor - operatori economici. ... 57. Tocmai în considerarea acestei ultime subramuri a dreptului civil român (dreptul profesioniştilor - operatori economici), Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, a fost ulterior modificată şi completată prin art. 224-229 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 51 din Legea nr. 76/2012, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că au fost desfiinţate secţiile comerciale şi reaşezată structura secţiilor tribunalelor, curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. ... 58. În aceste condiţii, toate litigiile cu profesionişti au o natură civilă, iar calitatea de profesionist, independent de alte criterii, nu mai reprezintă un criteriu pentru delimitarea competenţei materiale între judecătorie şi tribunal. ... 59. Din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă, în primul rând, că înfiinţarea completelor specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora este facultativă, astfel încât se poate conchide că, în ipoteza neînfiinţării acestor complete, pricinile enumerate de text pot fi soluţionate de completele civile „obişnuite“. ... 60. Totodată, aceeaşi interpretare conduce la concluzia că lista cauzelor prevăzute de art. 226 alin. (1) este exemplificativă, legiuitorul identificând, la momentul adoptării legii, anumite categorii de litigii ce implică o specializare aparte. ... 61. Caracterul enunţiativ, exemplificativ, al acestei norme legale nu conduce deci la concluzia că ea poate fi extinsă la toate litigiile cu profesionişti, indiferent de obiectul cauzei, cu atât mai mult cu cât printre litigiile enumerate de dispoziţiile art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nu se regăsesc litigiile cu profesionişti. ... 62. Prin urmare, faţă de modul de reglementare a prevederilor art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, calitatea de profesionist a părţii nu constituie prin ea însăşi un criteriu pentru stabilirea competenţei tribunalelor/completelor specializate. ... 63. De altfel, această soluţie decurge şi din dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225, dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel. ... 64. Ca atare, Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, impune existenţa unei prevederi într-o lege specială pentru ca litigiile din competenţa fostelor secţii comerciale să aparţină acestora. ... 65. În consecinţă, s-a apreciat că nu se poate reţine opinia conform căreia legea nouă a urmărit menţinerea aceleiaşi sfere de competenţă pentru tribunalele specializate precum cea a fostelor secţii comerciale, de vreme ce criteriul comercialităţii litigiului nu mai este prevăzut de lege, toate litigiile cu profesionişti fiind, lato sensu, litigii civile, iar acolo unde legea a urmărit să stabilească o competenţă aparte, a trebuit să o prevadă expres. ... ...