Decizia CCR nr. 514/2024Punctul 7

7. Din această perspectivă, solicită instanței de control constituțional să constate că textul de lege criticat este constituțional doar în măsura în care sintagmele „în cadrul societăților comerciale“ și „al altor agenți economici“ se referă la entități juridice de drept privat (societăți comerciale sau orice altă formă de asociere în scop comercial permisă de lege) în care statul deține participații (sub forma părților sociale sau a acțiunilor) direct sau prin orice altă entitate de drept public (în sensul dispozițiilor art. 176 din Codul penal - autorități publice centrale sau locale, organe administrative sau jurisdicționale, unități administrativ-teritoriale sau orice altele asemenea). Totodată, susține că, din conținutul art. 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, se poate formula concluzia greșită potrivit căreia orice faptă comisă de către un funcționar public sau privat atrage incidența Legii nr. 78/2000 și, implicit, competența Direcției Naționale Anticorupție [prin coroborare cu art. 13 alin. (1) din acest act normativ] în vederea efectuării urmăririi penale. Din această perspectivă, susține că textul criticat ar trebui să menționeze cu strictețe calitatea persoanei care are puterea de a influența o companie privată, spre exemplu: directorul general, auditorii financiari, directorul financiar, directorul departamentului de contabilitate, asociatul sau acționarul majoritar etc., fiind astfel eliminată componenta alea și arbitrarul organelor de urmărire penală. De asemenea, susține că Legea nr. 78/2000 incriminează în principal persoane, nefiind stabilite, în mod clar, criterii care atrag calitatea de subiect activ al infracțiunilor prevăzute în cuprinsul acestui act normativ, contrar dispozițiilor constituționale invocate. ...