Decizia CCR nr. 492/2024Punctul 16

16. De asemenea, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia prevederile art. 78 din Legea nr. 254/2013 sunt discriminatorii și aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (1) , întrucât este firesc ca, în procedura de selecționare și repartizare la muncă a persoanelor private de libertate, să se țină seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile fiecăreia, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. Procedura și criteriile de selecționare și repartizare la muncă au în vedere măsurile de siguranță specifice fiecărui regim de executare și asigurarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă. Folosirea la muncă a deținuților se face cu respectarea procedurii și criteriilor stabilite în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, cu întocmirea documentelor de organizare și funcționare a punctelor de lucru, pregătirea și dotarea locurilor de muncă, întocmirea documentelor de evidență a muncii și acordarea drepturilor cuvenite pentru munca prestată. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că respectarea egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalității nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite (în acest sens, Decizia nr. 1.037 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011). ...