Decizia ÎCCJ nr. 4/2016 (RIL)Paragraful 80

10.3. Sub aspectul laturii obiective, parchetul a considerat că elementul material al infracţiunii de înşelăciune constă în inducerea în eroare, amăgirea persoanei faţă de care se efectuează această acţiune (şi care poate fi sau nu aceeaşi cu titularul patrimoniului în care se reflectă paguba), provocându-i acesteia o falsă cunoaştere sau o ignorare a realităţii, în cazul variantei tip, alternativ cu obţinerea acestui efect, prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase, în cazul variantei agravate a aceleiaşi infracţiuni sau cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în cazul înşelăciunii în convenţii.