Decizia CCR nr. 456/2024Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu îndeplinesc exigențele de calitate a normelor juridice și încalcă principiul proporționalității. Astfel, se susține că dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 stabilesc definiția situației conflictului de interese și nu conțin o definiție a conflictului de interese (obiect al unei răspunderi juridice). Legiuitorul explică noțiunea de situație a conflictului de interese prin raportare la existența posibilității că un eventual interes personal de natură patrimonială ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor. Această formulare este, în opinia autorului excepției, imprecisă și inadecvată față de posibilitatea individului căruia i se adresează de a-și controla conduita și este astfel contrară jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale. Textul de lege criticat, așa cum este formulat, încalcă normele de tehnică legislativă, deoarece verbul utilizat în cuprinsul acestuia („ar putea influența“) nu este utilizat „la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a accentua caracterul imperativ al dispoziției respective“, astfel cum stabilește art. 38 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Cu alte cuvinte, imprecizia textului de lege criticat derivă din faptul că acesta are un caracter descriptiv. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere, prin această normă, instituirea unei răspunderi juridice, textul de lege trebuia să aibă caracter dispozitiv și să prezinte norma instituită fără explicații sau justificări, astfel cum stabilește art. 38 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. ...