Decizia CCR nr. 404/2024Punctul 9

9. Se susține că problema de drept invocată pretinde o interpretare abstractă cu un „grad general de generalitate“ a dispozițiilor criticate, în sensul diferenței de tratament între un angajator persoană juridică de drept privat și un angajator persoană juridică de drept public, manifestată cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu de care beneficiază un angajat. Astfel, angajații din sectorul privat beneficiază de executare potrivit Codului de procedură civilă, pe când angajații din sectorul public beneficiază de executare eșalonată în termen de 5 ani, deși toate hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii vizează aceleași drepturi salariale, respectiv acordarea de despăgubiri ca urmare a concedierii stabilite de către instanță ca fiind netemeinică și nelegală. Or, această diferență de tratament reprezintă o discriminare în sensul art. 5 alin. (2) și (4) din Codul muncii, raportat la art. 14 din Convenție și la art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000. În cauza de față, motivul discriminării este reprezentat de refuzul, fără justificare obiectivă, de a îi fi achitate în integralitate, iar nu eșalonat, drepturile salariale. În susținerea celor afirmate referitoare la existența unei discriminări, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării. ...