Decizia ÎCCJ nr. 31/2015 (HP)Paragraful 101

În cadrul mecanismului sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizează chestiuni de drept, prin interpretarea dispoziţiilor legale în abstracto, iar nu întrunirea sau neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracţiuni într-o anumită cauză. În acest sens, prin Decizia nr. 14/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respingând sesizarea, ca inadmisibilă, pentru însăşi lipsa existenţei unei chestiuni de drept, a reţinut următoarele: Pentru a examina însă admisibilitatea sesizării (...), Înalta Curte trebuie să verifice, în prealabil, dacă ne aflăm sau nu în faţa unei veritabile chestiuni de drept în înţelesul pe care art. 475 din Codul procedură penală îl conferă acestei sintagme. Or, în acest sens, Înalta Curte constată că instanţa de trimitere nu solicită interpretarea unor dispoziţii legale în abstracto, ci analiza întrunirii elementelor constitutive ale unei infracţiuni într-o cauză concretă. Problema ridicată de instanţa de trimitere nu poate primi o rezolvare de principiu în lipsa elementelor de fapt ce urmează a fi stabilite în urma judecării cauzei respective.