Decizia CCR nr. 397/2024Punctul 22

22. Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.222D/2023, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal este inadmisibilă prin raportare la criticile invocate. Astfel, arată că autorul excepției își întemeiază critica, din perspectiva încălcării principiului egalității în drepturi, pe compararea condițiilor referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei cu cele privitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, deci pe compararea unor instituții juridice distincte. Or, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, paragraful 23). Apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și prin raportare la critica întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea fundamentală, deoarece autorul acesteia nu furnizează niciun motiv pentru care dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt contrare liberului acces la justiție. Totodată, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curții Constituționale nr. 895D/2024, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) și ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, fără însă a menționa deciziile la care face referire. ...