Decizia CCR nr. 361/2024Punctul 23

23. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că suspendarea din funcție a salariaților este o măsură legală care tinde să protejeze interesele angajatorului față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte penale. Mai mult, art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 instituie o măsură de protecție pentru drepturile salariatului suspendat a cărui nevinovăție a fost constatată, stabilind posibilitatea reluării de către acesta a activității anterioare și plata, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, a unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Astfel, dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt clare, precise și predictibile pentru că destinatarii normei (angajatorul și angajatul) își pot adapta conduita în mod corespunzător, pentru a se asigura scopul avut în vedere de legiuitor. Conținutul normei este clar, precis și predictibil întrucât stabilește cu exactitate când intervine suspendarea contractului individual de muncă - la trimiterea în judecată a salariatului -, pentru ce motive intervine suspendarea contractului individual de muncă - pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută - și durata suspendării contractului individual de muncă - până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Mai mult, art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevede în mod expres care sunt garanțiile salariatului în condițiile în care se constată nevinovăția acestuia. Astfel, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Toate aceste prevederi au un caracter obiectiv, reflectă scopul urmărit de legiuitor, protejând deopotrivă atât salariatul, cât și angajatorul. Totodată, destinatarii normei sunt capabili - la nevoie, apelând la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013). Astfel, principiul securității raporturilor juridice, în componenta privind precizia, claritatea și predictibilitatea legii, este respectat de către legiuitor și în elaborarea și redactarea dispozițiilor art. 52 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003. ...