Decizia CCR nr. 361/2024Punctul 43

43. Inexistența unei proceduri legale prealabile în care salariatul să își exprime opinia cu privire la oportunitatea suspendării contractului individual de muncă este explicată de faptul că această măsură nu reprezintă o sancțiune disciplinară și nu pune în discuție vinovăția sau nevinovăția salariatului, așa cum se întâmplă în cazul cercetării disciplinare prealabile. Măsura suspendării contractului individual de muncă al unui angajat în cazul prevăzut de art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 constituie, în realitate, o măsură de management intern al societății în condițiile existenței unor temeiuri obiective - actul de trimitere în judecată - care pun în discuție probabilitatea de a fi fost săvârșită o faptă penală de către un salariat, incompatibilă cu funcția deținută de acesta. Prin urmare, este vorba despre o măsură care protejează interesele unității și constituie un drept de opțiune al angajatorului. Ulterior, în situația în care se va constata nevinovăția salariatului, dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 îi conferă acestuia un drept firesc la despăgubiri. ...