Decizia CCR nr. 374/2024Punctul 9

9. În ceea ce privește sintagma „sub influența“ din cuprinsul aceluiași art. 336 alin. (2) din Codul penal, aceasta nu a fost definită de legiuitor, nefiind menirea legiuitorului să se transforme într-un dicționar explicativ al limbii române, această sintagmă urmând a avea înțelesul comun astfel cum poate fi înțeles de către orice persoană, prin prisma sensului comun al termenilor. Or, se susține că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin „influență“ se înțelege o acțiune sau un cumul de acțiuni exercitate asupra unui lucru sau a unei persoane, care este de natură să modifice conținutul acelui lucru, deprinderile sau concepțiile acelei persoane. Prin urmare, a te afla sub influența unor substanțe psihoactive presupune ca respectivele substanțe să-ți modifice abilitățile sau deprinderile de a conduce anumite vehicule, adică conduc la o simptomatologie clinică de natură să schimbe aceste deprinderi. Se susține că acest din urmă aspect nu este unul clar și că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se află în prezent o sesizare pentru dezlegare a acestei chestiuni de drept, întrucât, în practică, instanțele judecătorești consideră că nu este necesar ca deprinderile unei persoane care a consumat substanțe psihoactive de a conduce un autovehicul să fie neapărat modificate, ci este suficient ca în corpul acelei persoane să fie depistate urme de substanțe psihoactive. Or, așa cum se știe, consumul de substanțe psihoactive conduce la o anumită remanență în organism a acestora pe o perioadă variabilă de timp, dar care nu este necesar să se transpună și într-o simptomatologie clinică, respectiv într-o modificare vizibilă a capacităților de a conduce. ...