Decizia CCR nr. 341/2024Punctul (iv)

(iv) Cadrul normativ internațional 24. Noile prevederi ale art. 16 alin. (3) teza finală din Constituția revizuită în anul 2003 au fost încorporate pe fondul procesului preaderării și apoi al aderării României la Uniunea Europeană, în condițiile în care egalitatea în drepturi dintre femei și bărbați și promovarea acesteia ca obligație a statelor membre reprezintă unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene, o valoare de bază și un drept fundamental înscris în art. 2 și în art. 3 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în art. 8, 10, 19 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și în art. 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ... 25. În spațiul european, principiul egalității între femei și bărbați (gender equality) a fost inclus în instrumente juridice internaționale ca rezultat al unui îndelungat proces de evoluție socială, politică, economică și culturală a umanității, proces bazat pe constatarea situațiilor factuale de discriminare a femeilor față de bărbați, situații care au generat, astfel, o preocupare constantă a societății pentru afirmarea drepturilor femeilor, începând de la drepturile civile (de pildă, capacitate deplină de exercițiu dobândită la aceeași vârstă cu bărbații și indiferent de statusul marital, dreptul la muncă și la remunerație egală, dreptul la moștenire, libertatea de mișcare, dreptul la autodeterminare ș.a.) și până la cele politice (dreptul la vot și dreptul de a fi ales). Principiul egalității între sexe (gender equality) a fost pentru prima dată inclus în domeniul convențional al drepturilor omului în contextul profundelor reforme sociopolitice ce au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, ca rezultat al voinței politice comune a unor state (membre ale Națiunilor Unite și/sau ale Consiliului Europei, după caz), fiind înscris mai întâi în art. 1 pct. 3 din Carta Națiunilor Unite (1945) și apoi în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (1950) , în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat în 1966 și ratificat de România în 1974 (art. 3), în Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (1979) , în Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune (PA), adoptată în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile a ONU (1995) , sau în Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea generală a discriminării (Roma, 2000). ... 26. La nivelul structurii internaționale ce va deveni mai târziu actuala Uniune Europeană (UE), principiul egalității dintre femei și bărbați a fost instituit distinct în anul 1957, în Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene de la Roma, care, la art. 119, prevedea dreptul femeilor la remunerație egală cu a bărbaților pentru muncă egală. În aplicarea acestui principiu fundamental înscris în tratatele constitutive ale UE au fost emise o serie de directive referitoare, în general, la protecția drepturilor femeilor în raporturile de muncă/serviciu, ca expresie a principiului egalității de tratament (de exemplu, Directiva nr. 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, Directiva nr. 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, Directiva nr. 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, Directiva nr. 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, Directiva nr. 92/85/CE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE], Directiva nr. 93/104/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte referitoare la organizarea timpului de lucru sau Directiva nr. 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES. ... 27. S-a consolidat astfel principiul egalității de gen, care urmărește, în esență, atingerea unei egalități reale de șanse și drepturi între femei și bărbați, în special în activitățile sociale și politice, cu scopul implicării femeilor ca factor de decizie, și care se bazează pe realitatea factuală că, în ciuda unei egalități sau chiar a unei dominări numerice a populației de sex feminin în statistica demografică europeană, femeile sunt subreprezentate la nivelul instituțiilor/organelor de conducere de la toate nivelurile și în toate domeniile de activitate. S-a considerat, la nivel internațional, că lipsa echilibrului de gen în viața politică a statelor nu poate reflecta valorile unei democrații constituționale autentice, în care principiul egalității în drepturi reprezintă o valoare fundamentală. Promovarea egalității de drepturi între sexe a devenit prin urmare un obiectiv major la nivel declarativ, însă s-a constatat că fără măsuri statale obligatorii, ferme și eficiente, aceasta rămâne doar un scop declarat la nivel teoretic, dar neatins în mod efectiv. O serie de documente juridice internaționale au stabilit agende de lucru și au indicat modalități specifice scrutinurilor electorale pe listă prin care reprezentativitatea femeilor să fie atinsă în mod real, cum ar fi cotele de reprezentativitate sau așa-numitul sistem de tip „fermoar“ (alternanța bărbat-femeie în ordinea candidaților de pe listă). ... 28. La nivelul Consiliului Europei pot fi menționate, în acest sens, următoarele documente relevante în materie: 1) „Codul bunelor practici în materie electorală. Linii directoare și raport explicativ“, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002), care prevede posibilitatea statelor de a adopta reguli prin care se garantează un grad de reprezentare echilibrată a femeilor și a bărbaților în organele electorale sau chiar de paritate în condițiile în care există o bază constituțională specială [art. 16 alin. (3) teza finală din Constituția României, revizuită în anul 2003]; 2) Recomandarea Rec (2003) 3 din 12 martie 2003 a Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind participarea echilibrată a femeilor și bărbaților în procesul decizional politic și public, care încurajează un minim de reprezentare de 40% a femeilor sau a bărbaților în orice organism decizional politic sau public. Recomandarea promovează un set de măsuri, inclusiv măsuri de discriminare pozitivă, de facilitare a unei participări mai echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul decizional din viața politică și publică; 3) Raportul din 2009 al Comisiei de la Veneția privind impactul sistemelor electorale asupra reprezentării femeilor în politică, prin care se constată că statele care aplică sisteme electorale de reprezentare proporțională sau sistemul mixt proporțional au o proporție mai mare de femei în parlamentele naționale decât cele cu sisteme majoritare și că, în medie, femeile au avut mai mult succes, atât în nominalizare, cât și la vot, pe liste de partid decât în circumscripții uninominale. De asemenea, potrivit raportului amintit, cotele electorale de gen sunt foarte controversate în unele state. Or, având în vedere semnificativa subreprezentare a femeilor, Comisia de la Veneția consideră că aceste cote ar trebui privite ca măsuri de reducere sau de înlăturare a obstacolelor din calea accesului femeilor în parlament, acestea putând ajuta la eliminarea constrângerilor culturale și politice în ceea ce privește reprezentarea femeilor. Pentru a fi eficiente, ar trebui introduse cote de cel puțin 30% în ceea ce privește prezența femeilor pe listele de partid, însă de preferat ar fi cote de 40% sau 50%. Sistemele de tip „fermoar“ pot fi considerate cea mai eficientă metodă de a asigura paritatea de gen; 4) Rezoluția 1.898 (2012) „Partide politice și reprezentarea politică a femeilor“, ce cuprinde o serie de măsuri stabilite de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei pentru partidele politice din statele membre, precum și pentru partenerii pentru democrație în vederea încurajării și susținerii mai multor femei să își depună candidatura și să fie alese, unele dintre măsuri constând în introducerea unei cote minime de 40% pentru sexul subreprezentat pe listele electorale sau în reguli cu privire la ordinea de plasare a candidaților și pozițiile în fruntea listei (de preferință prin sistemul de tip „fermoar“); 5) Rezoluția 2111 (2016) referitoare la evaluarea impactului măsurilor de îmbunătățire a reprezentării politice a femeilor, care menționează că, în pofida angajamentelor politice și a obligațiilor legale în conformitate cu standardele internaționale privind egalitatea și nediscriminarea, femeile sunt încă semnificativ subreprezentate în politică, în majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei. Cu privire la cotele electorale (de reprezentativitate de gen), se arată că sunt cele mai eficiente mijloace de realizare a progreselor semnificative și rapide, cu condiția ca acestea să fie concepute corect și implementate în mod consecvent și să fie corelate cu sancțiuni stricte în cazul nerespectării. ... 29. De asemenea, la nivelul UE, sunt relevante următoarele documente: 1) Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), care reafirmă angajamentul Consiliului față de egalitatea de gen și, de asemenea, urmărește în mod specific „promovarea emancipării femeilor în viața politică și economică“. Consiliul își reafirmă angajamentul de a consolida guvernanța prin integrarea principiului egalității între femei și bărbați, prin includerea perspectivei de gen în toate domeniile de politică, inclusiv în acțiunile externe ale UE; 2) Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2012 referitoare la femeile în procesul decizional politic - calitate și egalitate, prin care, constatând existența unor dezechilibre între participarea femeilor și a bărbaților în procesul decizional politic și public și o subreprezentare clară a femeilor în funcțiile politice, ocupate prin alegere sau numire, atât la nivelul UE, cât și în statele sale membre, precum și că persistența subreprezentării femeilor reprezintă un deficit democratic care subminează legitimitatea procesului decizional, declară că reprezentarea egală a femeilor și a bărbaților în procesul decizional politic constituie un aspect al drepturilor omului și al justiției sociale, precum și o cerință esențială a funcționării unei societăți democratice și, în consecință, trebuie să se conceapă și să se implementeze politici de gen și strategii plurivalente eficiente, atât la nivel european, cât și la nivel național, care să vizeze realizarea parității în participarea la procesul decizional politic și la toate nivelurile conducerii politice. Parlamentul European salută politicile afirmative și sistemele paritare/de cote de gen în alegeri introduse în legislația unor state membre și consideră că toate partidele politice, fiind responsabile de selectarea, clasificarea și nominalizarea candidaților pentru pozițiile de conducere, au un rol esențial în garantarea reprezentării egale a femeilor și bărbaților în politică și, prin urmare, ar trebui să susțină bunele practici, precum cotele adoptate voluntar pentru alegeri, de unele partide politice din majoritatea statelor membre ale UE, să ia măsuri în vederea încurajării participării active și a implicării femeilor în viața politică și în alegeri, să realizeze paritatea reală în procesul decizional intern, în desemnarea persoanelor în funcțiile ocupate prin alegeri și a celor de pe listele electorale și, atunci când este compatibil cu sistemul electoral și când partidele politice sunt responsabile de alcătuirea listelor electorale, să acorde atenție poziției candidatelor pe aceste liste. Forul legislativ european consideră necesară adoptarea de către statele membre a unor măsuri cu forță juridică obligatorie, precum cotele electorale de gen, ținând seama de faptul că măsurile obligatorii, care sunt compatibile cu sistemul instituțional și electoral și care implică reguli privind ordinea pe liste, monitorizare și sancțiuni eficiente în caz de nerespectare, s-au dovedit cele mai eficiente pentru a favoriza o participare mai echilibrată a femeilor și bărbaților la procesul decizional politic; 3) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025 (din 5 martie 2020), în care se arată că, deși au fost înregistrate progrese, niciun stat membru nu a atins încă o egalitate de gen deplină, motiv pentru care Comisia declară că intenționează ca la toate nivelurile sale de conducere să existe o paritate de gen de 50%, în condițiile în care s-a constatat că doar 32,2% dintre membrii parlamentelor naționale sunt de sex feminin. În contextul în care pentru democrația reprezentativă la toate nivelurile (european, național, regional și local) este esențial să se asigure egalitatea de șanse în ceea ce privește participarea, partidele politice europene care solicită finanțare din partea UE sunt încurajate să fie transparente cu privire la echilibrul de gen. ... ...