Decizia CCR nr. 312/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prevede că încheierea prin care s-au pronunțat soluțiile expres menționate în conținutul acestuia este definitivă, comparativ cu alin. (9) al aceluiași articol din același act normativ, care prevede că, în situația în care se admite plângerea, se desființează soluția atacată și se dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele în cauză, încheierea poate fi atacată, motivat, cu contestație. În aceste condiții, susține că justițiabilului îi este permis accesul la o cale de atac în mod cu totul excepțional, doar în situația în care judecătorul de cameră preliminară admite plângerea împotriva soluției procurorului și dispune începerea judecății. În orice altă situație, reglementată de art. 341 din Codul de procedură penală, chiar și în prezența unor vicii procedurale, autoarea excepției este lipsită de posibilitatea de a deduce judecății o împrejurare ce nu tinde la analiza temeiniciei vreunei soluții, ci privește legalitatea acesteia. Susține că, în cauză, a fost încălcat grav dreptul la apărare (ca efect al nelegalei citări la vreun termen de judecată, contestatoarea, autoare a excepției de neconstituționalitate, neavând cunoștință de existența vreunui proces pe rolul instanței de judecată, dincolo de necunoașterea acuzației aduse acesteia în fața unui magistrat și de posibilitatea de a participa la proces), iar acest fapt nu poate fi supus analizei instanței din cauza inexistenței unei reglementări privind formularea unei căi de atac. Susține că se ajunge la o limitare și îngrădire a exercitării dreptului la apărare, singurul criteriu de delimitare în funcție de care legea prevede sau nu prevede calea de atac fiind soluția pronunțată în respectiva cauză. Apreciază că aceste aspecte sunt în contradicție cu principiile generale ale dreptului, precum și cu dreptul la apărare, fiind inadmisibil să se stipuleze calea de atac în raport cu natura soluției. Susține, astfel, că soluția legislativă ce permite părților să introducă o cale de atac în funcție de conținutul hotărârii pronunțate este neconstituțională, cu atât mai mult cu cât autoarea excepției este lipsită de o cale de atac efectivă prin care să reclame o situație de iure gravă, precum este aceea a nelegalei citări. ...