Decizia CCR nr. 309/2024Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat obstrucționează accesul la justiție, neoferind posibilitatea părților de a formula o cale de atac împotriva hotărârii instanței de fond, astfel ca aceasta să poată fi cenzurată de către o instanță de judecată superioară. Apreciază că norma criticată instituie o discriminare între persoanele vătămate, respectiv partea civilă, care ajung în fața instanței de judecată sesizate prin rechizitoriu și cele care recurg la procedura prevăzută de dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, primele având la dispoziție varianta accesării unei căi de atac împotriva hotărârii primei instanțe, pe când cele din urmă (situație în care se află și autorii excepției de neconstituționalitate) sunt lipsite de o astfel de cale de atac. Totodată, consideră că persoanelor care se află în procedura prevăzută de art. 340 și 341 din Codul de procedură penală li se aduc o serie de îngrădiri și restricționări. În acest sens, fac referire la dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, apreciind că părțile din procedura prevăzută de art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu pot solicita sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept în materie penală. Susțin că, raportat la prevederile art. 16 din Constituție, cetățenii, indiferent de calitatea procesual penală pe care o au la un moment dat în cadrul unui proces penal, ar trebui să fie egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, iar reglementarea criticată încalcă în mod flagrant principiul proporționalității și al egalității armelor și, implicit, dreptul la un proces judiciar echitabil. Susțin, totodată, că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, având în vedere imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra probe noi ori de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum și lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, care îl pun pe judecător în imposibilitatea de a clarifica situația de fapt, aspect ce se poate răsfrânge, implicit, asupra analizei de drept. Invocă, totodată, soluția și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017. ...