Decizia CCR nr. 315/2024Punctul 8

8. Judecătoria Constanța - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, precizează că ne aflăm în prezența unei inadmisibilități ce poate fi constatată doar de Curtea Constituțională, iar nu și de judecătorul de cameră preliminară în fața căruia au fost formulate cererile de sesizare a instanței de control constituțional. Apreciază însă că excepția de neconstituționalitate care nu vizează o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, ci exclusiv interpretarea sau aplicarea acestora, nu intră în atributul analizei Curții Constituționale, ci în sfera de competență a instanțelor judecătorești, conform art. 126 din Legea fundamentală. Așadar, consideră că nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al judecătorului de cameră preliminară din cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, așa cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, astfel cum s-a stabilit și prin Decizia Curții Constituționale nr. 494 din 29 septembrie 2005. Reține, totodată, în ceea ce privește coordonarea legislației în vigoare, sub aspectul punerii în acord a modalităților de desființare a înscrisurilor falsificate, că aceasta este de competența autorității legiuitoare, nefiind atributul Curții Constituționale, apreciind că instanța de control constituțional nu este competentă să se pronunțe în cazul în care se solicită coroborarea mai multor acte normative prin raportare la o situație dată, aspect de competența instanței de judecată, cu referire la interpretarea și aplicarea legii, având în vedere faptul că aceasta este finalitatea urmărită în concret de intimații-autori ai excepției de neconstituționalitate, cu referire la cele două căi sau proceduri prevăzute de lege pentru cercetarea falsului și desființarea unor înscrisuri pretins falsificate. Reține că, deși intimații-autori ai excepției au solicitat examinarea criticilor prin prisma compatibilității textelor de lege criticate cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, aceștia vizează, în concret, compararea prevederilor legale cuprinse în art. 315 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală coroborat cu art. 549^1 din același act normativ cu dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă. Apreciază că aceste susțineri nu reprezintă un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituționalitatea prevederilor criticate, ci o simplă contrarietate între norme legale din domenii pe care intimații le apreciază ca fiind similare, deși acestea pot coexista, având natură juridică diferită, și nu intră în contrarietate nici între ele și nici cu dispozițiile constituționale invocate. ...