Decizia CCR nr. 306/2024Punctul 18

18. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) , ale art. 7 alin. (2) , ale art. 18, ale art. 19 alin. (1) , ale art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, Curtea constată, pe de o parte, că, în motivarea acesteia, este analizată o problemă de principiu cu privire la „procedura de autorizare prin condiționarea recunoașterii asociației religioase“, care, în opinia autorului, aduce atingere dreptului la viața privată, libertății de conștiință, libertății religioase și încalcă obligațiile convenționale de neutralitate și de nediscriminare/imparțialitate, precum și cu privire la pretinsa inegalitate de reglementare dintre asociațiile religioase și culte. Pe de altă parte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în procedura de soluționare a apelului declarat de autor împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat, în temeiul art. 348 din Codul penal raportat la art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, respectiv aceea de preot. Cu alte cuvinte, Curtea constată că textele de lege criticate, care reglementează cu privire la structura asociațională în care comunitățile religioase aleg să își manifeste credința, cu privire la rolul Bisericii Ortodoxe Române, cu privire la recunoașterea calității de cult a asociației religioase, cu privire la modificarea și completarea statutelor de organizare și funcționare sau codurilor canonice ale cultelor, precum și cu privire la alegerea, numirea, angajarea sau revocarea personalului în cadrul unui cult nu au legătură cu cauza penală în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și care privește exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot de către autorul excepției, faptă care, potrivit art. 348 din Codul penal raportat la art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, constituie infracțiune. ...