Decizia ÎCCJ nr. 10/2014 (HP)Punctul VI.3

VI.3. Doctrina în materia legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante. Doctrina publicată cu privire la Codul penal Carol al II-lea a) Const. G. Rătescu, I. Ionescu-Dolj, I. Gr. Periețeanu, Vintilă Dongoroz, H. Aznavorian, Traian Pop, Mihail I. Papadopolu, N. Pavelescu, Codul penal adnotat, vol. I, partea generală, art. 1-183, Ed. Socec amp; Co, S.A.R., București, 1937 – Comentariu de V. Dongoroz: "Comentare nr. 1, p. 9: Art. 2-5 din prezentul cod statornicește reguli cu privire la aplicațiunea legilor penale în raport cu timpul. Comentare nr. 3, lit. c, p. 9: (...) dacă fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în raport cu ambele legi, atunci se va examina care este legea care este mai ușoară în raport de circumstanțele cauzei și cu toate instituțiunile de individualizarea pedepsei prevăzute în fiecare lege și cari și-ar găsi aplicațiunea în cauză. Comentare nr. 4, lit. b, p. 10: Alegerea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat și mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform unei din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege dacă ele sunt favorabile infractorului"; ... ... b) Vintilă Dongoroz, Drept penal, reeditarea ediției din 1939, Asociația Română de Științe Penale, București, 2000: – p. 109-110, lit. b: "Alegerea legii mai blânde este mai greu de făcut atunci când și legea veche și cea nouă incriminează același fapt, însă cele două legi diferă, fie sub aspectul raportului condițiunilor de aplicare, fie sub raportul sancțiunilor. Aplicarea legii mai blânde însemnă reținerea unei din legi, cu excluderea absolută a celeilalte legi, ca și cum nu ar exista. Deci, nu este îngăduit, pentru a ușura situațiunea învinuitului, să se ia dispozițiuni din legea veche și altele din legea nouă și prin combinarea lor să se creeze lex tertia și mai favorabilă inculpatului. ... ... Regula I: Pentru a alege legea cea mai blândă, se vor examina mai întâi condițiunile de aplicare a represiunii, în raport cu fiecare din cele două legi succesive, dar în mod separat. Acest examen privește condițiunile de urmărire, condițiunile de imputabilitate, cauzele care apără de pedeapsă etc. (...) Regula II: Când faptul urmează a fi pedepsit, fiindcă nu există vreo cauză să împiedice urmărirea sau să apere de pedeapsă, atunci legea cea mai blândă va fi cea care prevede o sancțiune mai ușoară. (...) Regula III: Legea cea mai blândă nu este aceea care, in abstracto, conține dispozițiuni mai favorabile, ci aceea care, față cu cazul concret reținut de judecători, conduce la o situațiune avantajoasă infractorului." Doctrina publicată cu privire la Codul penal din 1969 a) Vintilă Dongorz, Siegfried Kahane, Ion Oncea, Rodica Stănoiu, Josif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Explicații teoretice ale Codului Penal Român, Partea generală, vol. I și II, Academia Română, Institutul de Cercetări Juridice, Ed. Academiei, București, ediția a II-a, București 2003 (reeditarea ediției din 1969) Legea penală și limitele ei de aplicare (S. Kahane), p. 71: "Se poate întâmpla ca legile penale succesive să cuprindă în același timp dispozițiuni mai favorabile și altele mai severe. (...) Art. 13 Cod penal prevede că dacă au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, iar nu dispozițiunile cele mai favorabile din legile succesive. Prin urmare, în situația analizată, dintre legile succesive urmează să se aplice numai una dintre ele, cu exclusivitate." ... b) Practica judiciară penală, vol. I, Partea generală (art. 1-51 din Codul penal), Institutul de cercetări juridice, Ed. Academiei Române, 1988, George Antoniu, Constantin Bulai, Rodica Mihaela Stănoiu, Avram Filipaș, Constantin Mitrache, Vasile Papadopol, Cristina Filipaș, coordonatori: George Antoniu și Constantin Bulai Cu privire la aplicarea legii penale în timp, respectiv la aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 13 din Codul penal anterior, în soluțiile instanțelor judecătorești s-a statuat imposibilitatea combinării dispozițiilor mai favorabile din legile succesive și crearea unei alte legi (așa-numita lex tertia), evidențiindu-se caracterul unitar al dispozițiilor pe baza cărora au loc încadrarea juridică a faptei și aplicarea pedepsei. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa din altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțele atenuante și agravante, acestea participând, în egală măsură, la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. ... ...