Decizia CCR nr. 237/2024Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul penal creează discriminare între persoanele condamnate în privința cărora, în cursul urmăririi penale și al judecății, au fost dispuse măsuri preventive privative de libertate și cele în privința cărora a fost dispusă măsura controlului judiciar, sub aspectul obligativității scăderii duratei acestor măsuri din pedeapsa cu închisoarea dispusă prin hotărârea judecătorească de condamnare. Se arată că, la fel ca măsurile preventive privative de libertate, și măsura controlului judiciar constituie o intruziune în exercitarea drepturilor fundamentale ale persoanei în privința căreia este luată, așa încât aceasta se află într-o situație similară celor arestate preventiv și celor arestate la domiciliu, motiv pentru care ar trebui să beneficieze de dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul penal. Se susține că soluția contrară contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, fiind, totodată, de natură să încalce dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, libertatea individuală, viața intimă, familială și privată, dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la un mediu sănătos, dreptul de vot, libertatea economică, precum și dispozițiile constituționale referitoare la familie, exercițiul tuturor acestor drepturi și libertăți fundamentale fiind restrâns prin măsura controlului judiciar, în mod injust, câtă vreme durata acestuia nu este computată din pedeapsa cu închisoarea dispusă. ...