Decizia CCR nr. 193/2024Punctul 16

16. Astfel, Curtea reține că, potrivit art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită; onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc face parte din cheltuielile de executare, alături de altele expres prevăzute de legiuitor, cuprinse în art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, menționate în rândurile de mai sus. Asupra cheltuielilor de executare executorul dispune prin încheiere, ținând seama de costurile efectuării executării silite, în care sunt incluse onorariile executorului și, dacă este cazul, ale avocatului, în baza dovezilor prezentate de partea interesată. Din enumerarea exemplificativă a cheltuielilor de judecată, regăsită în art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se desprinde concluzia că cheltuiala trebuie să fie prevăzută de lege ori să fie necesară desfășurării executării. Încheierea prin care executorul stabilește cheltuielile de executare poate fi atacată cu contestație la executare de către partea interesată, în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă pe parcursul executării sunt stabilite cheltuieli de executare prin mai multe încheieri, termenele în cadrul cărora pot fi atacate cu contestație la executare sunt distincte. ...