Decizia CCR nr. 164/2024Paragraful 23

18. Din examinarea parcursului procesual al dosarului comunicat de instanța judecătorească rezultă existența unor soluții de speță pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Astfel, cu privire la acțiunea autorului excepției, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat Hotărârea nr. 1.061 din 4 martie 2014 prin care a menținut Hotărârea nr. 2 din data de 20 ianuarie 2011 a Consiliului Baroului Bacău cu privire la stabilirea datei de verificare a cunoștințelor solicitantului, iar prin Decizia civilă nr. 184 din 7 martie 2017, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a constatat obligația Baroului Bacău de a motiva decizia de respingere a cererii reclamantului de primire în profesie fără examen, acest lucru nefiind însă posibil întrucât solicitantul nu s-a prezentat la proba privind verificarea cunoștințelor. În mod similar, prin Decizia nr. 1.158 din 6 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată o acțiune asemănătoare legată de primirea în profesie fără examen și a constatat că „prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu exclud posibilitatea de verificare a cunoștințelor solicitantului. [...] Refuzul celor doi solicitanți de a se prezenta la sediul baroului pentru verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat generează imposibilitatea obiectivă de a realiza controlul de legalitate al actelor administrative, sub aspectul existenței unui exces de putere al autorității publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, este avută în vedere jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentată cu titlu de exemplu de deciziile nr. 4.047 din 11 octombrie 2012, nr. 4.329 din 25 octombrie 2012 [...].“