Decizia CCR nr. 115/2024Punctul 20

20. Prin urmare, Curtea nu poate reține critica formulată de autorul excepției de neconstituționalitate, în sensul că dispozițiile art. 5 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală ar institui un drept al organelor de urmărire penală de a respinge sau de a nu consemna cu rea-credință probele propuse în favoarea suspectului sau inculpatului, sub o eventuală sancțiune a nulității relative. În mod evident, printr-o normă de procedură penală nu poate să opereze dezincriminarea unei fapte penale, așa cum susține autorul excepției, care consideră că dispozițiile art. 5 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală au ca efect nepedepsirea abuzului în serviciu comis de organele de urmărire penală. De asemenea, textul de lege analizat nu îi situează pe procurori deasupra legii penale, printr-un privilegiu mascat, norma de procedură penală criticată neaducând nicio atingere prevederilor art. 16 din Constituție, ci, dimpotrivă, constituie o garanție procesuală în deplin acord cu cerințele prevăzute de art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenție privind dreptul acuzatului de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca martorii acuzării. ...