Decizia CCR nr. 82/2024Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu includ în sfera cauzelor care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale și încheierea definitivă pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută de art. 335 alin. (4^1) din Codul de procedură penală. Se susține că, prin reglementarea art. 335 din Codul de procedură penală, legiuitorul a dorit să pună în acord legislația procesual penală din România cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a considerentelor de principiu reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, în care a constatat că posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală trebuie să fie supusă controlului unei instanțe naționale care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la începerea anchetei nu este excesivă. Se arată că, prin urmare, singura cale prin care mai poate fi redeschisă o anchetă penală este instituția redeschiderii urmăririi penale, reglementată la art. 335 din Codul de procedură penală, iar încheierea de respingere a cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale de către judecătorul de cameră preliminară este o hotărâre judecătorească ce are autoritate de lucru judecat în cazul unui dosar nou, autonom, creat ca urmare a unei alte plângeri cu privire la aceleași fapte și la aceleași persoane, chiar și sub o altă încadrare juridică. Se susține că o interpretare contrară încalcă dreptul persoanei acuzate la un proces echitabil. ...