Decizia CCR nr. 75/2024Punctul 50

50. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de previzibilitate a noilor reglementări, ca urmare a neprecizării unui interval de timp clar definit în care societatea concesionară să poată subconcesiona bunul proprietate publică, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, prin ipoteză, contractul de concesiune are caracter temporar, fiind încheiat, potrivit art. 306 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, pe o durată de maximum 49 de ani și putând fi prelungit prin acordul de voință al părților, încheiat în formă scrisă, cu condiția ca durata însumată să nu depășească 49 de ani. Or, susținerile autorilor obiecției în sensul că s-ar putea ajunge ca durata subconcesiunii să o depășească pe cea a contractului originar de concesiune ignoră principiile de interpretare logică exprimate prin adagiile nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, care contrazic afirmația autorilor obiecției. ...