Decizia CCR nr. 57/2024Punctul 15

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat reglementează executarea silită a unei promisiuni având ca obiect un teren. În prezent, ca urmare a abrogării textului de lege criticat prin Legea nr. 71/2011, reglementarea generală a promisiunii de a contracta este cuprinsă în art. 1.279 - Promisiunea de a contracta din Codul civil, iar promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărare în art. 1.669 - Promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărare, din același cod, redând concluziile doctrinare formulate sub imperiul Codului civil din 1865 cu privire la dreptul beneficiarului promisiunii de a cere pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare, sau de a cere daune-interese, în caz de neexecutare a obligației promitentului. Promisiunea bilaterală de vânzare, prin care părțile se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare, este un contract distinct de acesta din urmă și nu produce efectele vânzării, ceea ce înseamnă că nu se transferă dreptul de proprietate, dând naștere doar unor obligații cu caracter personal pentru ambele părți, respectiv obligația de a vinde/cumpăra un obiect determinat. Așadar, promisiunea nu este translativă de proprietate, dar cuprinde consimțământul promitentului de a transmite dreptul de proprietate la data convenită. Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate ale vânzării sunt îndeplinite (capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al celui care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită). De asemenea, în acord cu principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate vinde decât ceea ce îi aparține - nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, reglementat în mod expres în prezent în art. 17 alin. (1) din Codul civil, Curtea reține că pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de contract este posibilă doar dacă bunul se află în patrimoniul vânzătorului la acest moment. ...