Decizia CCR nr. 4/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât instituie un termen de prescripție pentru acțiunea în tăgăduirea paternității numai cu privire la tatăl copilului, iar pentru ceilalți titulari ai acțiunii, respectiv mama copilului și copil, acțiunea este imprescriptibilă. Prin neinstituirea unui termen de prescripție pentru introducerea acțiunii în tăgada paternității de către mamă, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2007, s-a creat o poziție privilegiată acesteia, deoarece pentru copiii născuți între anii 2000 și 2007 acțiunea în tăgada paternității introdusă de mamă este imprescriptibilă, spre deosebire de soțul mamei, pentru care termenul de prescripție este de 6 luni. În acest mod este încălcat principiul egalității în fața legii, ca urmare a inexistenței unui drept de prescripție unic, aplicabil tuturor titularilor dreptului la acțiune, în condițiile în care dreptul protejat este același, și anume dreptul copilului de a-și stabili corect filiația față de ambii părinți. Susține că se încalcă, de asemenea, și accesul liber la justiție al soțului mamei copilului, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de apărarea unui drept personal nepatrimonial, acțiunea în tăgăduirea paternității ar trebui să fie imprescriptibilă. ...