Decizia CCR nr. 44/2024Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține neconstituționalitatea dispozițiilor art. II din Legea nr. 212/2018, ale art. 69 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016 și ale art. 27 din Codul de procedură civilă în ceea ce privește criteriul pentru determinarea aplicării în timp a prevederilor care vizează alocarea competenței de soluționare a cauzelor care vizează executarea contractelor de achiziție publică între instanțele de drept comun, respectiv instanțele de contencios administrativ. Susține că nici art. II din Legea nr. 212/2018 și nici vreo altă prevedere a acestui act normativ nu conțin vreo dispoziție privitoare la aplicarea în timp a acestor norme, urmând să fie aplicate prevederile art. 69 din Legea nr. 101/2016, respectiv prevederile de drept comun ale art. 27 din Codul de procedură civilă. Învederează că stabilirea, prin dispozițiile criticate, a momentului formulării acțiunii drept criteriu al aplicării în timp a prevederilor referitoare la alocarea competenței între instanțele de drept comun (respectiv instanțele de contencios administrativ pentru judecarea proceselor și cererilor având ca obiect executarea contractelor de achiziție publică), cu ignorarea naturii juridice a respectivelor raporturi, așa cum aceasta era definită de normele în vigoare la momentul încheierii respectivelor contracte, aduce atingere normelor constituționale prin inducerea unui criteriu artificial și discriminatoriu, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, statuat de art. 21 alin. (3) teza întâi, a principiului previzibilității legii, consacrat de art. 1 alin. (5) , precum și a principiului neretroactivității legii civile, statuat de art. 15 alin. (2) . Apreciază că prin acest criteriu artificial se ajunge la situația în care raporturi juridice considerate comerciale de legea aplicabilă la momentul nașterii lor, așa cum este cazul raporturilor juridice din speță, să nu beneficieze de avantajele procedurale instituite de art. II din Legea nr. 212/2018. Arată că la momentul încheierii contractelor care fac obiectul prezentei cauze raporturile juridice generate de executarea lor erau raporturi juridice comerciale, nesupuse subordonării principiului priorității interesului public (aplicabil doar litigiilor administrative), fiind subsumate principiului egalității părților, specific raporturilor juridice comerciale și jurisdicției comerciale, în temeiul dispozițiilor art. 286 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în redactarea prevăzută de art. I pct. 35 și 37 din Legea nr. 278/2010 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Prin urmare, apreciază că, în speță, contractele încheiate în anii 2011-2012 rămâneau supuse jurisdicției comerciale, nu celei administrative, nefiindu-le aplicabile nici limitările de drept material prevăzute de art. 8 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. ...