Decizia CCR nr. 472/2024Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 55 alin. (3) și (5) din Legea nr. 101/2016 sunt neconstituționale, întrucât se creează o situație discriminatorie în raport cu cei aflați în ipoteza prevăzută la art. 53 alin. (1^1) din același act normativ, în ceea ce privește competența materială a instanței desemnate să soluționeze calea de atac, precum și în ceea ce privește numărul căilor de atac reglementate. Arată, astfel, că dispozițiile art. 55 alin. (3) și (5) din Legea nr. 101/2016 sunt neconstituționale, în măsura în care se referă la cererile și procesele vizate de art. 53 alin. (1^1) din aceeași lege, alineat introdus prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, potrivit căruia procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante. Apreciază că aplicarea art. 55 alin. (3) și (5) din Legea nr. 101/2016 cu privire la procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative contravine art. 21 și art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, întrucât anulează caracterul previzibil al art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, deoarece așteptarea legitimă a justițiabilului ca soluția pronunțată în prima instanță să urmeze calea de atac de drept comun este înlăturată în mod nejustificat, iar instanțele judecătorești pronunță soluții contradictorii cu privire la calea de atac aplicabilă, tocmai prin prisma neclarității dispozițiilor legale criticate și a lipsei corelării corespunzătoare a acestora. ...