Decizia CCR nr. 39/2024Punctul 43

43. În legătură cu pretinsa confuzie cu privire la natura interdicției ocupării unei funcții publice - între sancțiune disciplinară și pedeapsă complementară penală -, Curtea reține, în prealabil, că aceasta atinge aspecte ce vizează în primul rând identificarea legii aplicabile, interpretarea și aplicarea acesteia în fiecare cauză în funcție de circumstanțele sale specifice, operațiuni ce nu intră în competența Curții Constituționale, ci, în final, în cea a instanțelor de judecată. Curtea a reținut constant că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul aleșilor locali revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de ANI, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, de protejare a interesului social și de evitare a conflictului de interese (Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, precitată paragraful 26). Totodată, în contextul criticilor formulate este relevantă Decizia nr. 438 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 octombrie 2019, prin care Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 176/2010, a analizat critici referitoare la o pretinsă lipsă de precizie și claritate a acestor norme, în sensul că nu se poate distinge între conflictul de interese ca abatere disciplinară și conflictul de interese ca infracțiune. În considerentele cuprinse la paragrafele 18-25 ale acestei decizii, Curtea a arătat că există o foarte clară distincție la nivel normativ între, pe de o parte, conflictul de interese de natură administrativă, definit la art. 70 din Legea nr. 161/2003 și sancționat disciplinar potrivit art. 25 din Legea nr. 176/2010, și, pe de altă parte, conflictul de interese care intră în sfera ilicitului penal, reglementat la art. 301 din Codul penal în vigoare (respectiv la art. 253^1 din Codul penal din 1969) ca infracțiune de serviciu și care, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017, a fost redenumită folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, faptă penală a cărei săvârșire se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani. În consecință, Curtea nu a putut reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție sub aspectul exigențelor de calitate a legii. ...