Decizia CCR nr. 661/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că principalul destinatar al normelor care reglementează procedura de cameră preliminară, în speță judecătorul de cameră preliminară, neavând la dispoziție norme precise, clare și previzibile, clarifică înțelesul dispozițiilor legale criticate prin raționamente de natură să substituie normele juridice, în condițiile în care jurisprudența nu constituie izvor de drept, așa încât înțelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale. Cu toate că principiile care guvernează atât „condiționalitățile, criteriile și exigențele“, cât și obligațiile judecătorului de cameră preliminară, inclusiv cele la care se face referire în art. 280-282 din Codul de procedură penală, ar trebui să fie „universal valabile și aplicabile“, susține că, în realitate, acestea au un înțeles și o aplicabilitate diferite, de la caz la caz și de la judecător la judecător. Astfel, arată că, în procese penale diferite, înțelesul normelor care reglementează procedura de cameră preliminară este diferit și chiar contradictoriu. De asemenea, sunt diferite și „condiționalitățile, criteriile și exigențele“ de verificare a regularității rechizitoriului și de verificare a legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale, care garantează respectarea drepturilor constituționale, a normelor convenționale și a principiilor fundamentale ale procesului penal. Consideră că sunt aplicate „standarde“ diferite în ceea ce privește garantarea respectării drepturilor constituționale, a normelor convenționale și a principiilor fundamentale ale procesului penal. În acest sens, formulează un exemplu concret pentru a sublinia diferența dintre cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, pe o parte, și un alt dosar, în care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție a dispus prin ordonanță infirmarea rechizitoriului, precum și alte cauze în care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a statuat, prin încheiere, în mod similar cu soluția dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Susține, astfel, că devin opționale, de la caz la caz, „condiționalitățile, criteriile și exigențele“ de verificare a regularității rechizitoriului și de verificare a legalității administrării probelor, care ar trebui să aibă un caracter imperativ și un înțeles unic, raționamentul judecătorului tinzând spre clarificarea înțelesului unor norme juridice, pe cale de jurisprudență, selectivă și neunitară, cu toate că jurisprudența nu constituie izvor de drept, iar judecătorul nu poate fi legiuitor. ...