Decizia CCR nr. 33/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind respectarea legilor, egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, dreptul la un proces echitabil, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și independența judecătorilor și supunerea lor numai legii, întrucât permit judecătorului de cameră preliminară ca - în materia contestației împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia - să exercite și funcția specifică judecătorului de drepturi și libertăți, în cazul în care, până la soluționarea contestației, a fost sesizată instanța prin rechizitoriu. În acest sens, arată că textul de lege atacat intră în conflict cu alte norme din Codul de procedură penală, și anume cu dispozițiile art. 3 referitor la separarea funcțiilor judiciare și ale art. 53 privind competența judecătorului de drepturi și libertăți, ceea ce face ca norma criticată să fie lipsită de previzibilitate, astfel că încalcă principiul legalității, producând instabilitate și incoerență, care afectează independența justiției. Arată că dispozițiile art. 3 și ale art. 54 din Codul de procedură penală - cu privire la competența judecătorului de cameră preliminară - nu prevăd posibilitatea ca acesta să soluționeze o contestație depusă în timpul urmăririi penale și nesoluționată până la momentul trimiterii în judecată a contestatorului, în timp ce prevederile art. 250 alin. (5^1) din același cod permit judecătorului de cameră preliminară să se substituie competențelor și atribuțiilor judecătorului de drepturi și libertăți, golind de conținut normele care stabilesc competențele acestuia din urmă. Consideră că textul de lege criticat încalcă și principiul egalității procedurale între subiecții procesuali, și anume între cei care au șansa de a uza de dreptul la contestație în fața judecătorului de drepturi și libertăți - atunci când urmărirea penală este finalizată cu respectarea prevederilor art. 327 din Codul de procedură penală - și cei aflați în situația la care se referă dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, care nu mai au dreptul la soluționarea contestației de către judecătorul de drepturi și libertăți, ci de către judecătorul de cameră preliminară, „întrucât s-a întocmit rechizitoriul, deși urmărirea penală nu este finalizată, nefiind soluționată contestația aflată pe rolul judecătorului de drepturi și libertăți“. În fine, susține că textul de lege criticat încalcă și dreptul la un proces echitabil, întrucât cauza este soluționată de un judecător care este incompatibil raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală. ...