Decizia CCR nr. 668/2023Punctul 6

6. Autorul excepției susține că pct. 39 din Legea nr. 288/2010, care modifică art. 95 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, contravine și art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, potrivit art. 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), este necesar să se asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. Prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, scopul urmărit de legiuitor a fost să se asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, creând drepturi în favoarea acestora, dispunând, în acord cu prevederile art. 22 alin. (2) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, că aceștia nu vor putea renunța la „drepturile care le-au fost conferite prin dispozițiile de drept intern care transpun prezenta directivă sau corespund acesteia“. Drepturile s-au născut și au produs efecte indiferent că debitorilor consumatori le-a fost înmânat sau nu un act adițional ori că au acceptat sau nu prevederile actului adițional. Efectele ordonanței s-au produs asupra tuturor consumatorilor care intrau în sfera ei de cuprindere, deci și asupra celor ale căror contracte se aflau în derulare. La data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010, efectele ordonanței fiind epuizate, dispoziția că nu se mai aplică contractelor aflate în derulare nu își mai găsește rațiunea, aceste contracte aflate în derulare fiind deja modificate, consumatorii nemaiputând renunța la drepturile ce le-au fost conferite printr-o reglementare imperativă care urmărea protejarea unui interes general. Odată ce aceste drepturi au fost stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, statul avea obligația respectării lor, în caz contrar încălcându-se art. 1 alin. (3) și art. 15 alin. (1) din Constituție. Faptul că statul a emis mai întâi o ordonanță de urgență care transpunea în mod corect Directiva 2008/48/CE având în vedere dispozițiile art. 169 din TFUE și ale art. 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, aceasta aplicându-se și contractelor aflate în derulare, iar ulterior, datorită presiunilor cartelare, prin Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, a revenit, precizând că dispozițiile ordonanței de urgență menționate nu se mai aplică contractelor aflate în derulare, cu excepția câtorva articole, este de natură să creeze imprevizibilitate și să deruteze în principal consumatorii, aceștia fiind supuși unor noi presiuni din partea instituțiilor bancare/financiare de a adera la actele adiționale în forma impusă de ele, chiar dacă acestea nu respectau prevederile legale. ...