Decizia CCR nr. 668/2023Punctul 11

11. De asemenea, autorul excepției apreciază că reglementarea criticată contravine și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și f) din Constituție, sens în care arată că, în interpretarea sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat printr-o jurisprudență constantă că art. 101 din TFUE (ex - art. 81) și art. 102 din TFUE (ex - art. 82) impun statelor membre să nu ia sau să nu mențină în vigoare măsuri, chiar de natură legislativă sau de reglementare, care pot elimina efectul util al normelor privind concurența aplicabile întreprinderilor. Or, în speță, s-a înlăturat caracterul public al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, datorită intervenției grupurilor financiare, operatorilor privați, în materia economică a țării, iar prin această intervenție consumatorii sunt ținuți în continuare captivi în contractele de adeziune încheiate cu aceste instituții, fără a exista o concurență reală între aceste instituții de același tip, iar, astfel, consumatorii devenind garanți ai acestora. Susține că prin legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 legiuitorul a intervenit în favoarea instituțiilor financiare din România, astfel că debitorii consumatori au devenit în acest mod garanți ai sistemului financiar, întrucât prin menținerea actelor adiționale în termenii formulați de instituțiile financiare profitul este garantat, dobânzile majorându-se. În concluzie, prin reglementarea criticată, statul român a asigurat profitul instituțiilor bancare/financiare pe următorii ani. ...